Zadarnic încercaţi voi,
tăietorilor de arburi,
copacii mei din curte sunt
plămădiţi de zei...
N-au reuştit să-i plece nici
coarnele de tauri,
nici timpul care-şi sfarmă
măselele în ei.
Priviţi aceste tigve şi
fălci de dinozauri,
desprinse parcă din Guernica lui Picasso...
Cu toată bogăţia lor de
colţi şi avataruri
sfârşiră pân’ la urmă-n al
morţii bolero...
Zadarnic încercaţi voi,
tăietorilor de arburi,
copaci mei din curte, oricât
aţi vrea, nu pier...
Deasupra lor răsună tainic
cântecul de grauri,
în scorburi albinuţele
strâng ambrozia-n faguri,
şi-n trunchiuri seva urcă
gâlgâind spre cer...
Ah, Doamne, câte trepte, tot
atâtea praguri:
Viaţa-i ca o pâine caldă din
care ţâşnesc aburi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu