„…Creşterea puterii unui gen este poate mai puţin garantată
prin preponderenţa exemplarelor
sale cele mai reuşite, a
celor puternici, cât prin preponderenţa
tipurilor mediocre
şi inferioare…”
Friedrich Nietzsche
Întotdeauna în vremurile
tulburi ale istoriei, dacă aruncăm o scurtă privire în urmă, gunoaiele umanităţii răsar în
peisajul vieţii precum ciupercile după ploaie, invadând şi maculând totul în
jurul lor. Această specie involută, extrem de prolifică şi de asiduă, nu poate
supraveţui într-o societate omenească, în care dimensiunea fiinţei umane se
stabileşte după alte criterii ( criteriul valorii fiind cel mai important ),
fără ştergerea oricărui contrast dintre ea şi ceilalţi. Avortonul, de pildă, nu
se poate manifesta plenar decât printre avortoni, ori într-o lume în care elita
prevalează asupra turmei, deşi reprezintă o minoritate, idealul egalitarist al
gunoiului se limitează fie la suprimarea fiinţei superioare lui, fie la
înjosirea acesteia. La noi, poate mai mult ca în alte părţi, „legatul
tinichelei de coadă” pare să fie mijlocul cel mai eficient şi mai rapid de
înjosire sau de anihilare a omului valoros. Gunoiul se zbate pentru
uniformizarea lumii, pentru aducerea ei la acelaşi numitor comun, divizibil cu
dânsul, necunoscând şi nerecunoscând altceva decât propria-i nonvaloare, adică
egalitatea de jos, dincolo de care începe neantul. Rostul tinichelei atârnată
de coadă este, aşadar, acela de a estompa diferenţele şi de a stigmatiza fiinţa
superioară, de a macula şi decredibiliza totul, dar şi acela de a scoate în
evidenţă gunoiul, tinicheaua căpătând pentru acesta valoare de titlu nobiliar.
Zgomotul asurzitor al tinichelelor în societatea noastră dezvăluie o
recrudescenţă a reflexelor totalitare, a egalitarismului plebeian şi, mai ales,
a spiritului primar obtuz şi resentimentar. De departe, tinicheaua lui Băsescu,
alături de celelalte tinichele, desigur, ilustrează tabloul unei epoci în
putrefacţie, aflată sub predicatele prostelor gusturi şi neamuri, care, din
nefericire, nu se mai aseamănă cu nimic…
„…În opinia mea, aspectul de ansamblu a lumii valorilor arată că, printre
valorile supreme ce
sunt afişate astăzi peste
omenire, nu cazurile
fericite, tipurile rezultate din selecţie deţin supremaţia : ci mai degrabă
tipurile ce ţin de decadence, - poate că nu există nimic mai interesant
în lume decât acest spectacol dezagreabil…”
Friedrich
Nietzsche
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu