Instalat
la bordul unui Mercedes E-Classe, ultimul model, Graţian Potlogea se întorcea
ostenit la biroul său de pe Aleea Armoniei după o zi infernală de confruntări
cu debitorii, vreo zece-cincisprezece “baştani” gălăgioşi şi agresivi. Câţiva
dintre ei îşi băgaseră femeile şi progeniturile “la înaintare”, făcând necesară
intervenţia brutală a jandarmilor, preluată imediat de agenţiile de ştiri in
lipsa altor evenimente. Se văzu şi el pe ecranul televizorului din bordul
maşinii bruscând o femeie care încerca să-l apuce de boaşe sub privirile
extaziate ale ziariştilor şi ale cameramanilor de la principalele televiziuni
sau cotidiane naţionale. Chiar in clipa aceea auzi telefonul sunând şi
recunoscu vocea logodnicei sale, Sonia, care avea nişte inflexiuni caudate.
- Te uiţi la televizor ?
- Atât
cât poţi să te uiţi conducând o maşină ! Dar de ce mă întrebi?
- Din
curiozitate, zise ea, fiindcă aş vrea să aflu dacă eşti mândru de ceea ce
vezi ?
- Tu ce
crezi ?
-
Bănuiesc că eşti extrem de încântat să apari la ştiri agresând o femeie !
Vor urma şi altele presupun !!!
- Nu-i
exclus deloc într-o asemenea junglă !
-
Înseamnă că decizia mea de a te părăsi a fost înţeleaptă ! adăugă femeia
şi închise.
Graţian
Potlogea abia reuşi să redreseze maşina înainte de a intra sub roţile unui TIR.
Blestemă în gând şi formă numărul logodnicei sale, la care răspunse,
surprinzător, căsuţa vocală : « Abonatul nu este disponibil !
Lăsaţi un mesaj sau mai încercaţi peste câteva minute ! ». Închise,
dar în clipa următoare telefonul sună din nou. De data asta era Loredana,
secretara sa.
- Îmi pare rău că vă deranjez, domnule
Potlogea ! Am aici un domn care nu recunoaşte cheltuielile menţionate în
somaţie ! Susţine că nu pleacă pănă nu vorbeşte cu dvs. !
- Ajung
imediat.
Parcă maşina
la locul obişnuit, apoi intră în birou, folosind intrarea de serviciu, unde îl
aştepta un bărbat de vreo cincizeci de ani, slab, cu faţa palidă şi părul
răvăşit.
- Sunt
Teodosie Topoloveanu, se prezentă el rece, fără să se ridice de pe scaun, şi ţin
să vă averizez că mă aflau la capătul răbdării ! Debitul meu s-a dublat peste
noapte cu nişte cheltuieli
fantasmagorice !
Potlogea
simţi cum îl cuprinde furia, însă se abţinu şi-i întinse dosarul peste masă.
- Aveţi
aici toată documentaţia în temeiul
căreia...
- Nu mă
luaţi cu hârţoagele astea blestemate, se burzului bărbatul aruncând dosarul pe
jos, fiindcă s-ar putea să-mi pierd şi ultima picătură de răbdare ! Mie
să-mi spuneţi cine se află în spatele acestei conjuraţii ?
-
Domnule Topoloveanu, ripostă Potlogea tot mai iritat, eu sunt executor
judecătoresc, nu clarvăzător ! Aveţi dreptul să contestaţi cheltuielile în
instanţă, la parchet sau oriunde doriţi
dvs., dar eu, în numele LEGII, am obligaţia să vă execut, chiar şi fără acordul
dvs., dacă până mâine la amiază nu vă achitaţi debitul !
Bărbatul, ridicat între timp în picioare, rămase câteva clipe perplex,
după care deschise încet diplomatul şi scoase de acolo un cuţit înspăimântător.
- Dacă
LEGEA îţi dă voie ţie să mă execuţi, concluzionă el apucându-l pe Potlogea de
păr şi înfingându-i de mai multe ori cuţitul în burtă, atunci, probabil, îmi dă
voie şi mie !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu