Galeria Nobel : o prezentare biografică succintă a laureaţilor Premului Nobel pentru literatură începând cu anul 1901 şi până în prezent. Premiile Nobel pe anii 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942, şi 1943 nu s-au acordat.
Premiul Nobel – 1901
Sully Prudhome * 1839 – 1907
Pasionat de ştiinţele exacte, cu o tentativă nereuşită de a
studia dreptul, fără să fie însă interesat de instrucţia academică, garaţie
unei moşteniri care-i asigura independenţa financiară, s-a dedicat încă din
tinereţe poeziei, trecând de la paransianism ( Stances et poemes ), la genul licric ( Les Solitudes şi Les Vaines Tendressse ), apoi la cel
filosofico-didactic ( La justice şi Le bonheur ), urmărind, cum reţinea
juriul Nobel, “...să confere poeziei mai
multă rigoare, mai multă exactitate decât ar fi avut ea vreodată...”
Premiul Nobel – 1902
Theodor Mommsen* 1817 – 1903
Doctor în drept îşi câştigă existenţa ( ulterior şi
celebritatea ), predând şi cercetând istoria universală în Germania,
apoi în Franţa şi Italia, graţie unor burse obţinute succesiv. Călătoreşte
foarte mult ( De la Viena
în Transilvania, de exemplu ), publică numeroase studii istorice şi de
specialitate în domeniul juridic şi economic, printre care opera sa capitală “Istoria Romei”, devenind în opinia
Academiei suedeze “ … cel mai mare
maestru în viaţă al timpului nostru în arta redării istoriei...”
Premiul Nobel - 1903
Bjornstjerne Bjornson* 1832 – 1910
Poet, dramaturg, ziarist şi om politic norvegian, studiază
dreptul la Christiania,
unde zece ani mai târziu ajunge directorul Teatrului naţional cu acelaşi nume, funcţie
deţinută şi la teatru din Bergen sau la ziarul “Aftenbladet” la începuturile carierei sale. Editează mai multe
reviste, printe care “Norsk Folkeblad”,
dedicându-şi întreaga viaţă luptei pentru emanciparea teatrului norvegian de
sub tutela daneză. Scrie impresionanta trilogia dramatică Sigurd Slembe, romanul Fiskerjenten
( Fata pescarului) sau Digte og Sange
( Poezii şi cântece ) şi multe altele. În motivarea juriului Nobel se spune
despre opera lui Bojorson că impresionează “...prin prospeţimea inspiraţiei şi minunata prospeţime a sufletului...”
autorului.
Premiul Nobel – 1904
Frederic Mistaral* 1830 – 1914
Poet şi filolog francez, născut în localitate Bouches-du-Rhone
din sudul Franţei, studiind la colegiul Regal din Avignon, apoi la Nîmes şi Aix-en-Provence,
unde îşi ia bacalaureatul, apoi licenţa în drept, îşi face un ideal din popularizarea
limbii şi culturii provensale, cât şi
din recuperarea folclorului provensal, aproape uitat, în lucrări de o înaltă
ţinută intelectuală şi artistică precum Li Meissoun ( Secerişul ), Lou Pouema dou Rose ( Poemul Ronului )
sau Lis Oulivado ( Câmpurile cu
măslini ). Apare cu două poeme în antologia de poezie a lui Saint Rene
Taillandier, înfiinţează societatea literară Le Felibrige şi se stinge din viaţă la optzeci şi patru de ani,
urmat cu credinţă de câinele său, care sfârşeşte în scurt timp pe mormântul
scriitorului, refuzând să se mai hrănească.
Premiul Nobel – 1904
Jose Echegaray z Eizaguirre* 1832 - 1916
Dramaturg basc, de profesie inginer, născut la Madrid, membru al Academiei
de Limbă Spaniolă, profesor de matematici, deputat în Adunarea Constituantă,
ministru al Economiei Naţionale, fondator al Băncii Spaniole şi a Partidului
Republican Progresist, debutează în 1878 cu El
libro talonario ( Chitanţierul ), scriind peste 150 de piese de teatru,
reprezentate între 1874 şi 1908. Creaţia sa cuprinde drame istorice de
factură romantică ( En el puno de la
espada - Pe mânerul spadei ), drame de inspiraţie contemporană ( Mancha que limpia – Pata care curăţă )
sau ibsenieană ( La duda – Îndoiala
).
Premiul Nobel – 1905
Henriyk Sienkiewicy* 1846 – 1916
Romanicier şi novelist polonez, născut în Varşovia, urmează gimnaziul fără prea mult interes, apoi studiile
superioare ( drept, medicină şi filologie ), colaborează la “Gazeta Polska”
până în 1876, când pleacă în California
cu un grup de prieteni să înfiinţeze o fermă, pentru ca în 1878 să revină în
ţară şi să aştearnă pe hârtie trilogia Prin
foc şi sabie, Potopul şi Pan Wolodyjowski, care se bucură de un succes
uriaş. Scrie, în continuare, Quo vadis,
Cavaleii teutoni, Janko Muzykant, etc., iar către
sfârşitul vieţii, marcat şi dezorientat
de avântul mişcărilor muncitoreşti, termină romanele Fără dogmă Familia Polaniechi
şi Vârtejuri, murind la 70 de ani
la Vevey, în
Elveţia.
Premiul Nobel - 1906
Giosue Carducci* 1835 – 1907
Poet, prozator şi esist italian, născut în Toscana, îşi
începe studiile şcolare la
Florenţa, urmează cursurile
Scolii Normale Superioare din Pisa,
îşi ia doctoratul, după care lucrează ca professor de gimnaziu la
San Miniato Tedesco, unde îşi publică prima
colecţie de poezii ( Rime ), şi ca
professor de limba italiană la
Universitatea din Bologna. Scrie Odi barbare ( Ode barbare ), Rime
e ritmi ( Rime şi ritmuri), Nuove
poesie ( Noua poezie ), Rime nuove
( Versuri noi ), Inno a Satana ( Imn
Satanei ), alături de numeroase eseuri, monografii şi lucrări de proză
literară.
Premiul Nobel - 1907
Rudyard
Kipling* 1865 - 1936
Poet şi prozator britanic, născut în
Bombay, are o copilărie zbuciumată, împărţită
între Anglia şi India, unde lucrează
părinţii săi. Urmează pentru puţin timp United Services College, apoi
revine în ţara de pe malurile Gangelui, la Lahore ( Pachistanul de azi ) şi începe să
profeseze ca ziarist. Debutează
în 1883 cu Plain Tales from the Hills
( Povestiri simple din ţinutul muntos ), iar după publicarea romanului The Light that Failed ( Lumina care s-a
stins ) şi a celebrelor The Jungle Book
( Cartea Junglei ), urmată
de The second Jungle Book ( A doua
carte a junglei ) devine faimos în toată lumea, cele două cărţii fiind
ecranizate şi bucurându-se de un success extraordinar. Scrie, în continuare,
cărţi pentru copii, poezie, romane şi povestiri, printre care Barrach-Room Ballads and other verses (
Balade de cazarmă şi alte versuri ), Captains
courageous ( Căpitanii curajoşi ), Kim,
Just So Stories for Litle Children (
Povestiri aevea pentru copii mici ), Puck
of Pook’s Hill ( Puck de pe dealul lui Pook )
Premiul Nobel – 1908
Rudolf Cristoph
Euken* 1846 - 1926
Filosof german, născut la Aurich, în nordul Germaniei
( Hanovra ) studiază la Gottingen
filozofia clasică şi istoria antică, îşi ia doctoratul cu o teză despre
Aristotel şi începe să predea ca professor într-un gimnaziu din Frankfurt,
fiind numit nu mult după aceea professor de filozofie şi pedagogie la Universitatea din
Basel, apoi la
Universitatea din Jena, unde râmâne până la sfârşitul vieţii
şi unde îşi scrie întreaga operă, începând cu Istoria şi critica noţiunilor fundamentale ale zilelor noastre şi Unitatea vieţii spirituale în conştiinţa şi
fapta omenirii. Devenit foarte cunoscut călătoreşte în toată lumea, ţine
prelegeri în Finlanda, Norvegia, Olanda,
China, Japonia
sau Statele Unite, publică Mensch und
Welt ( Om şi univers ), Der Sinn und
Wert des Lebens ( Sensul şi valoarea vieţii ), Lebenscrinnerungen ( Memorii), etc., şi închide în plină glorie uşa vieţii, la
optzeci de ani.
Premiul Nobel – 1909
Selma Lagerlof* 1858 – 1940
Scriitoare suedeză, născută la Marbaca ( Varmland ), la
vârsta de trei ani rămâne paralizată de un picior, maladie incurabilă, care
avea să-i marcheze tot restul vieţii, întins pe o distanţă de optzeci şi doi de
ani. Învaţă singură, acasă, citeşte operele marilor scriitori, cochetează o
vreme cu poezia, dar după câteva eşecuri se orienteză către proză, aşa cum o
sfătuieşte mai târziu şi baroana Adlersparre, o feministă cu aplecare spre
mecenat. La douăzeci şi trei de ani porneşte spre Stockholm, urmează cursurile Liceului de fete
şi ale Şcolii de pedagogie, devenind învăţătoare şi profesând timp de zece ani
în paralel cu redactarea primului ei roman, intitulat Povestea lui Gosta Berling, primit destul de rece de critică. După
doi ani cartea ajunge la Georg Brandes,
unul din criticii de marcă ai epocii, care îi face o recenzie favorabilă şi o
consacră definitiv. Beneficiind de o bursă din partea regelui Oscar, cât şi de
un ajutor financiar din partea Academiei suedeze, Selma Lagerlof se dedică exclusive scrisului.
Apar, rand pe rand, romanele Minunata
călătorie a lui Nils Holgersson în Suedia, Lanţuri nevăzute, Miracolele
lui Anticrist, Ierusalim, Legende despre Cristos şi multe altele.
Premiul Nobel – 1910
Paul Heyse* 1830 - 1914
Poet,
dramaturg, romancier şi nuvelist german, născut la Berlin, urmează cursurile
universitare în oraşul de naştere şi Bonn, îşi dă doctoratul cu o teză despre
valenţele nebănuite ale poeziei provensale, cunoaşte artişti de renume ai
vremii, cărora li se alătură în diverse proiecte literare, şi debutează promiţător
cu versuri, povestiri şi piese de teatru. În 1855 îi apare primul volum de
nuvele, Nuvellon, despre care
Gottfried Keller vorbeşte în termeni elogioşi, apoi o avalanşă de peste 160 de
opere, de o frumuseţe şi sensibilitate încântătoare, lăsate posterităţii de-a
lungul celor optzeci şi patru ani de viaţă: Die
Sabinerinnen ( Sabinele ), Ludwig der
Bayer ( Ludovic Bavarezul ), NeueNovellon
( Nuvele inedite ), Gedichte ( Poezii
), Kinder der Welt ( Copii lumii), Verse aus italie ( Versuri din Italia ),
Merlin, etc
Premiul Nobel – 1911
Maurice Maeterlinck* 1862 – 1949
Poet, eseist şi dramaturg belgian, născut la Gand, urmează cursurile
colegiului Sainte-Barbe, apoi ale Facultăţii de drept şi profesează o vreme ca
avocat. La douăzeci şi patru de ani se mută la Paris, publică în revista „ La Pleiade” poeme, eseuri,
piese de teatru, etc. , scoate volumele Serres chaudes ( Sere calde, poeme ), La
Princesse Maleine
şi Pelleas et Malisande, piesă de
teatru după care Claude Debussy scrie opera cu acelaşi nume. Este sfătuit să nu
se înroleze în armata blelgiană în cel de-al doilea război mondial, călătoreşte
prin Europa şi America publicând eseuri, articole, scenarii şi amintiri: L’Oiseau bleu ( Pasărea albastră), Le grand secret ( Marea taină ), Marie Magdaleine ( Maria Magdalena ), Le Malheur passe ( Nefericirea trece ),
etc., creaţii care, potrivit juriului Nobel, „…se disting prin bogăţia imaginaţiei şi fantezia poetică…”
Premiul Nobel – 1912
Gerhart Hauptmann* 1862 - 1946
Dramaturg german, născut în Silezia, cu o
înclinare deosebită spre artă, ia lecţii de sculptură, sculptează, audiază
prelegerile filozofice ale lui Eucken şi Haeckel, studiază istoria artei şi
frecventează Academia de Arte, scriind la douăzeci şi trei de ani drama Vor Sonnenaufgang ( Înainte de răsăritul
soarelui ), care, patru ani mai târziu, după o prima reprezentaţie, îl face
celebru. În 1892 scrie tragedia Die Weber
( Ţesătorii ), o ilustrare a conflictului de clasă dintre ţesătorii (
muncitorii vremii ) şi fabricanţi ( capitaliştii lacomi şi sângeroşi ), în care
„masa” nemulţumită devine protagonistă şi reacţionează virulent. Timp de
cincizeci şi nouă de ani abordează aproape toate temele genului, de la comedie Der Biberpelz ( Blana de biber ) la
tragedie Fuhrmann Henschel ( Cărăuşul
Henschel ), de la nuvelă Bahnwarter Thiel
( Cantonierul Thiel ), la roman Der Narr
in Christo Emanuel Quint ( Simntitul întru Cristos Emanuel Quint ) şi eseu Russland und die Welt ( Rusia şi
universul ), alături de temele sociale Die
Ratten ( Şobolanii ), istorice Florian
Gegyer, legendare Der arme Heinrich
( Bietul Heinrich ) sau antice Iphigenie
in Delphi ( Ifigenia la
Delfi )
Premiul Nobel – 1913
Rabindranath Tagore* 1861 - 1941
Poet, dramaturg
şi filosof indian, născut în Bengal, îşi face instrucţia singur, în acord cu
principiile hinduiste, studiază sporadic la Calcutta şi în Anglia, fiind supranumit Profetul
Indiei moderne şi recunoscut ca unul dintre marile spiritel ale culturii
universale. La vârsta de şaptesprezece ani începe să scrie poezie, un amestec
fabulos de lirism şi filozofie profundă, de tradiţionalism şi mistic, cu
trimitere la valorile înalte ale umanităţii şi la aspiraţiile neobosite ale
sufletului omenesc, părăsit incontinuu de soartă şi lăsat singur înaintea
cerului. Publică în traducere proprie culegerile de poezii Grădinarul şi Ofranda lirică,
romanul Căminul şi lumea, drama Oficiul poştal, alături de numeroase
eseuri, drame, jurnale de călătorie, desene, picturi, cântece, încercând parcă
să ne spună în şoaptă: „ …Nu te teme de
clipă! Aşa sună glasul eternităţii…”
Premiul Nobel – 1915
Romain Rolland* 1866 – 1944
Dramaturg,
romanicier şi eseist francez, născut la Clamecy, îşi face o parte din studii în
localitatea natală, apoi la
Paris, sub bagheta lui Paul Claudel, devenind în 1895 doctor
în litere şi în 1904 profesor de istoria artelor la Sorbona. Debutează
cu piesa Saint- Louis, urmată de Danton şi Robespierre, apoi de un ciclu de
„vieţi de oameni iluştri” precum Beethoven, Michelangelo, Haendel, Tolstoi sau
Gandhi. Între 1904 – 1914 publică opera vieţii sale, romanul fluviu, în 10
volume, Jean-Cristophe, distins cu Garand Prix de l’Academie francaise.
Militant antifascist ( refuză Medalia Goethe, decernată de Hitler ), publică
culegerea de articole Au-dessus de la melee ( Deasupra învălmăşelii ) şi mai
multe romane, printre care L’Ame enchantee ( Inimă vrăjită ).
Premiul Nobel – 1916
Verner von Heidenstam – 1859 - 1940
Poet şi romancier suedez, născut în
Olshammar, unde îşi petrece copilăria şi vacanţele de vară, la şaptesprezece
ani se îmbolnăveşte grav, abandonează şcoala, călătoreşte prin Europa şi
„Levant”, iar la douăzeci de ani pleacă la Roma pentru a studia pictura, dar renunţă repede
în favoarea literaturii de care se simte atras. În 1888 publică prima culegere
de poezii Perelinaj şi Anii de călătorii,
urmată de Gândurile singuirătăţii şi Versuri. În proză debutează cu romanul
oriental Endymion, după care publică Hans Alienus şi alte câteva romane
istorice, impregnate de patriotism ca de
altfel întreaga sa operă, aflată sub predicatele unei iubiri nemăsurate : „… Pentru mine nu este nicio cale dincolo de
poarta casei…”
Premiul Nobel – 1917
Karl Adolph Gjellerup * 1857 – 1919
Poet
şi romanicer danez, născut în Roholte, unde îşi face instrucţia şcolară, renunţă la studiile teologice, pe care tocmai
le începuse, pentru a se dedică mişcării de renaştere intelectuală Det Modern Gennembrud şi a milita
împotriva creştinismului. Îmbrăţişează teoriile darwiniste, călătoreşte în
Germania, Grecia şi Rusia, fiind influenţat în creaţia sa de Schiller,
Turgheniev sau Schopenhauer, iar către sfârşitul vieţii, stabilit în Germania,
manifestă un interes deosebit pentru religiile hinduse şi revine la creştinism.
Scrie romanele En idealist (
Idealistul ), Det unge Danmark ( Tânăra Danemarcă), Antigonos ( Antigona ), Minna
sau Piligrimmen Kamenita ( Pelerinul Kamanita ), dramele poetice Brynhild şi Romulus, şi nu în cele din urmăm romanul Mollen ( Moara ), capodopera vieţii sale.
Premiul Nobel – 1917
Henrik Pontoppidan* 1857 – 1943
Scriitor
danez, născut în oraşul Fredericia, din Iutland, îşi face studiile primare şi
pe cele secundare în Randers, se înscrie la Institutul politehnic
din Copenhaga, apoi îl abandonează şi se dedică literaturii. În timpul unei
călătorii în Elveţia îşi cunoaşte viitoarea soţie şi se stabileşte la ţară, ca
învăţător, scriind primele nuvele şi romane despre frumuseţile naturii, despre
viaţa grea a ţăranilor şi despre influenţa nefastă a bisericii. La treizeci şi
cinci de ani, marcat de eşecul din viaţa personală, decepţionat şi plictisit,
se întoarce în Copenhaga, unde se recăsătoreşte şi scrie trilogia Det forjaettede land ( Pământul
făgăduinţei ), o privire necruţătoare asupra societăţii daneze, a bisericii şi
a vieţii idilice de la ţară, care nu se regăseşte decât în cărţi. Mai scrie
romanele Muld ( Pământul natal ), Dommens dag ( Ziua judecăţii ), Lukke Per ( Per cel norocos ) sau De dodes rige ( Împărâia cerurilor ).
Premiul Nobel – 1919
Carl Spitteler* 1845 – 1924
Poet,
nuvelist, romancier, dramaturg, critic şi eseist elveţian, născut la Liestal, urmează gimnaziul
la Basel,
dreptul la universitatea din Zurich iar teologia la Zurich, Heidelberg şi
Basel. Pleacă timp de opt ani la
Petesburg ca tutorele copiilor unui general rus, perioadă în
care scrie poemul epic Prometheus und
Epimetheus ( Prometeu şi Epimeteu ), publicată ulterior sub pseudonim,
neglijată însă de public şi de critică. După revenirea în ţară lucrează ca
profesor la Berna
şi La Neuveville,
apoi ca editor şi jurnalist la Basel. Din
1892, graţie averii moştenite de soţia sa, scapă de grijile materiale şi se
dedică exclusiv scrisului, câştigându-şi popularitatea cu epopea Olympischer Fruhling ( Primăvara olimpică),
pentru care primeşte Premiul Nobel. Apar rând pe rând volumele de poezie Extranundana, Schmetterlinge ( Fluturi ), Balladen
( Balade ), romanele Imago şi Conrad der Leutnant ( Locotenentul
Conrad ), Meine fruhester Erlebnisse
( Primele experienţe ), Miene Beziehunger
zu Nietzsche ( Relaţiile mele cu Nietzsche ) şi multe altele.
Premiul Nobel – 1920
Knut Hamsun* 1859 - 1952
Scriitor, poet şi dramaturg norvegian, născut în Lom, Gudbrandsdal, îşi
face studiile medii la Hamoroy,
suportând tratamentele dure ale unchiului său, Olsen, care aveau să-l marcheze
psihic mai târziu, sau muncind pentru a supraveţui la limită ca negustor
ambulant, responsabil de magazin, cizmar, ucenic la o fabrică de frânghii,
etc., ocupaţii care-i permit să călătorească, mai ales în America, şi să scrie.
Este un admirator şi un susţinător înfocat al Germaniei naziste , îl vizitează
pe Hitler şi îi cedează, în semn de preţuire, Premiul Nobel lui Goebbles. După
căderea nazismului îi sunt arse cărţile, i se intentează mai multe procese şi
este silit să se supună unor examene psihiatrice, fiind, în cele din urmă,
exonerat de răspundere pe motive de labilitate psihică. Devine cunoscut cu
lucrarea Sult ( Foamea), roman
autobiografic, despre nebunie şi sărăcie, care prefigurează realismul
psihologic, îmbrăţişat mai târziu şi de Franz Kafka, iar cu romanul Markes grode ( Rodul pământului ), îşi
câştigă celebritatea, primind Premiului Nobel pentru literatură.
Premiul Nobel – 1921
Anatole France* 1844 – 1924
Romancier francez, născut la Paris, urmează College
Stanislas, apoi Ecole des Chartes, devine asistent bibliotecar la Senat, îndeletnicire care îi
permite să scrie foarte mult şi în toate domeniile, fiind considerat unul
dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai clasicismului. Recunoaşterea publică
o datorează romanului Le crime de
Sylvestre Stanislas, premiat de Academia franceză, urmat de o avalanşă de
scrieri precum Balthazar ( Baltazar
), Les opinions de Jerome Coignard (
Părerile lui Jerome Coignard ), Le jardin
d’Epicure ( Grădina lui Epicur ), Clio,
Le revolte des anges ( Revolta
îngerilor ), etc., cât şi de numeroase luări de poziţie cum ar fi în cazul
evreului Dryfus, a lui Zola sau a ideilor socialiste care apăreau cu timiditate
la orizont.
Premiul Nobel – 1922
Jacinto Benavente* 1866 – 1954
Dramaturg spaniol, născut la Madrid, unde îşi face
studiile medii, urmează Dreptul, dar renunţă imediat după moartea tatălui său,
începându-şi peregrinările lucrative, dintre cele mai diverse, prin Anglia, Franţa
şi Rusia. Revine în ţară la vârsta de douăzeci şi şapte de ani pentru a se
dedica scrisului. Debutează cu un volum de versuri, urmat de o culegere de
nuvele şi de cunoscuta Cartas de mujers
( Scrisori de femei ), alături de El nido
ajeno ( Cuibul străin ), prima sa piesă de teatru. Abordează toate
încrengăturile genului ( tragedie, comedie, dramă, farsă etc. ) şi crează o
galerie impresionantă de tipuri umane, care îi aduce faima atât în Spania cât
şi în afara ei, fiindu-i decernată cea mai înaltă distincţie pentru literatură,
Premiul Nobel, în special pentru Los
intereses creados ( Interesele create )
Premiul Nobel 1923
Wiliam Butler Yeats* 1865 – 1939
Poet şi dramaturg irlandez, născut în
Dablin, îşi începe instrucţia şcolară la Hammersmith, Londra, apoi la Dablin, unde îşi petrece
întreaga copilărie, fiind fascinat de legendele iralndeze, cu o profundă tentă
religioasă. De-a lungul vieţii trece succesiv de la romantism, la realism, de
la misticism, la ocultism sau de la radicalism la naţionalism. Este un poet de
factură simbolistă, devotat formelor tradiţionale, romantice, poezia sa
reflectând, cum avea să observe Juriul Nobel ”… expresie spiritului unei
naţiuni întregi…”. Fondează teatrul irlandez Abbey Theatre, se implică în lupta de eliberare a Irlandei de sub
dominaţia engleză şi contribuie decisiv la mişcarea de renaştere a literaturii
irlandeze. Debutează cu poemul dramatic Mosada,
scriind apoi Peregrinări din Oisin şi
alte poeme, Ţara lui Desire (
dramă în versuri ), Roţi şi fluturi (
piesă de teatru ), Deirdre (dramă) Jhon Sherman ( roman ), Dhoya ( povestiri ), Coiful de Aur ( poveste) şi multe
altele.
Premiul Nobel 1924
Wladyslaw Reymont* 1867 – 1925
Romancier şi nuvelist polonez, născut în
Kobiele Wielkie, având serioase probleme în integrarea şcolară şi socială de
mai târziu, fără să fie atras de viaţa monahală sau cea de funcţionar la căile
ferate, îşi găseşte adevărata vocaţie în literatură după publicarea nuvelelor Căţeaua şi Moartea în revistele Prawda
şi Glos. Pleacă la Varşovia, unde duce o
viaţă plină de privaţiuni, călătoreşte şi asaltează redacţiile revistelor
pentru a publica şi câştiga banii necesari subzistenţei. La 57 de ani primeşte
Premiul Nobel „ pentru grandioasa sa epopee naţională ” Chlopi ( Ţăranii ), reţinută în motivarea Nobel, urmată apoi de Komediantka ( Comedianta ), Fermenty ( Frământăti ), Ziemia obecana ( Pământul făgăduinţei )
sau trilogia Rok 1907.
Premiul Noble 1925
George Bernard Shaw* 1856 – 1950
Scriitor irlandez, născut la Dablin într-o familie
săracă de funcţionari, îşi restrânge instrucţia şcolară la studiile medii,
„sărind” peste cele universitare, fără să fie prea afectat, şi la douăzeci de
ani pleacă spre Londra pentru a se dedica exclusiv literaturii. Este atras de mişcarea
socialistă, fondează mişcarea Fabian
Society, din care se va forma mai târziu partidul laburist englez, scrie
articole, eseuri, pamflete şi mai multe romane: Au Unsocial Socialist ( Un socialist individualist ), Cahshel Byron’s Profession ( Profesiunea
lui Cashel Bayron ), The Perfect
Wagnerite ( Wagnerianul perfect ), Love
Among Artists ( Dragoste printre artişti ). Abordează şi genul dramatic,
scriind piesa Widowers’Hauses ( Casa
văduvilor ), urmată de altele, care-i aduc recunoaşterea internaţională şi
celebritatea, în pofida simpatiilor de stânga şi apropierii sale de Uniunea
sovietică, în perioada celor mai oribile epurări staliniste.
Premiul Nobel 1926
Grazia Deledda* 1871 – 1936
Scriitoare italiană, născută în
localitatea Nuoro din Sardinia, autodidactă, începe să scrie la şaisprezece
ani, debutând cu cartea de povestiri În
azur. Scrie în patruzeci şi şase de ani peste cincizeci de romane de
factură realistă, cu puternice accente lirice, pe gustul cititorului italian de
epocă, precum Steaua Orientului, Amor regal,
Suflete cinstite, Fuga în Egipt, Digul,
Bătrânul şi copilul, Peisaje sarde ( poezii ). Mai cunoscut este romanul Elias Portolu, tradus în franceză de
Revue des Deux Mondes, apoi în toate limbile lumii, sau Cenere după care s-a turnat un film cu actriţa Eleonora Duse, în
rolul principal.
Premiul Nobel – 1927
Henri – Louis Bergson* 1859 - 1941
Evreu francez, născut la Paris, este elev al liceului
Bonaparte, studiază la Ecole
Normale Supérieure, unde obţine examenul de
agregat în filozofie, susţine doctoratul în litere cu două teze: Essai sur
les données immédiates de la concience (Eseu despre datele imediate ale
conştiinţei) şi Quid Aristoteles de loco senserit, devenind profesor la Collège de
France. Scrie Matière et Mémoire (Materie şi memorie), Le Rire
(Râsul), L'Évolution créatrice, L'Énergie spirituelle (Energia
spirituală), operă care îi aduce celebritatea, fiind ales membru aAcademiei
franceze, primind Premiul Nobel
pentru literatură şi Legiunea de onoare.
Premiul Nobel – 1928
Sigrid Undset* 1882 – 1949
Născută în Kalundborg, Danemarca, îşi petrece copilăria la Kristiania (Oslo), Norvegia, unde se mută cu familia , când avea doi ani. La
unsprezece ani îşi pierde tatăl, iar greutăţile familiale, survenite după
această vârstă, o obligă să-şi întrerupă
studiile şi cursurile de pictură,
devenind la numai 16 ani funcţionară, lucruri povestite cu mult dramatism în
romanul "Unsprezece ani". La 37 de ani, însărcinată,
despărţită de soţul ei şi având în grijă cinci copii, din care doi oligofreni,
se apucă de scris cu înverşunare trilogia Kristin Lavransdatter. Ultimul
volum, Korset („Crucea”), reprezintă ispăşirea păcatelor din tinereţe,
prin moartea soţului şi retragerea ei într-o mânăstire, unde îşi regăseşte
liniştea sufletească. Alte scrieri : Fru Marta Oulie („Doamna Marie
Oulie”), Den lykkelige alder („Vârsta fericită”), Viga-Ljot og Vigdis
(roman), Ungdom („Tinereţe”), Jenny (roman), Fattige skjebner
(„Soartă săracă”), Vaaren („Primăvara”, roman), Fortællinger om kong
Artur og ridderne av det runde bord („Povestirea despre regele Artur şi
călăreţii mesei rotunde”) Splinten av troldspeilet („Ciobul din oglinda
fermecată”, nuvele), etc...
Premiul Nobel – 1929
Thomas Man*
1875 - 1955
Scriitor şi eseist german, născut la Lübeck, fiul lui Thomas
Heinrich Mann, bogat negustor de grâne şi senator, îşi face studiile la München, după care
lucrează la o societate de asigurări, colaborează la diverse publicaţii, printre
care revista "Simplicissimus",
iar în 1905 se căsătoreşte cu Katia
Pringsheim, fiica unui profesor universitar cu care va avea şase copii.
Debutează cu volumul de nuvele Micul domn Friedmann, apoi, în 1901,
publică romanul Buddenbroocks , care avea să-i aducă recunoaşterea şi
consacrarea internaţională, fiind ales
"Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Bonn şi devenind membru
al Academiei prusace de literatură. Aflat în conflict cu cel de-al treilea
Reich, care-i retrage titlurile şi-i confiscă bunurile, pleacă în Elveţia, unde
publică revista "Măsură şi valoare" în care militează
"pentru cultura germană liberă". În 1938 emigrează în SUA, revine
după cinci ani în Germania, stabilindu-se definitiv în Elveţia, lângă Zürich,
şi lăsând în urma sa o operă fabuloasă: Casa Buddenbrook, Muntele
vrăjit, Iosif şi fraţii săi, Doctor Faustus, Alteţa regală,
Lotte la Weimar,
Alesul, Mărturisirile
escrocului Felix Krull, Tonio Kröger, Moarte la Veneţia, Mario şi vrăjitorul,
Capetele schimbate,
Legea., etc.
Premiul Nobel – 1930
Sinclair Lewis* 1885 - 1951
Scriitor american, născut la Sauk Centre, în statul
Mineisota, din părinţi medici, îşi face studiile medii cu destulă dificultate,
urmează şi absolvă Universitatea Yale, stabilindu-se la New York, unde caută
să-şi câştige existenţa, scrind la diverse publicaţii sau exersându-şi pasiunea
de romancier.În anul 1920 scrie romanul Main Street, care-i aduce
celebritatea ( vinde peste 400.000 exemplare în trei ani ), fiind primul
American care primeşte Premiul Nobel pentru literatură. Scrie, în continuare,
romanul Babbitt, care-i consolidează faima, Arrowsmith , pentru
care i se oferă premiul Pulitzer ( premiul pe care îl refuză ), Our Mr Wrenn
, Elmer Gantry , The Man Who Knew Coolidge, Dodsworth , It
can't Happen Here ( Aici asta nu se poate întâmpla ), Prodigal Parents,
Kingsblood Royal şi multe altele...
Premiul Nobel – 1931, acordat postum
Erik Axel Karlfeldt* 1864 – 1931
Poet suedez,
născut în 1864 la
Tolvmansgarden, în Dalarna de sud, într-o familie de ţărani
şi mineri, urmează liceul la
Västerås, iar studiile universitare le începe la Uppsala, luându-şi licenţa
în Litere abia după şapte ani şi propunându-şi să devină scriitor. Debutează cu
volumul de poezii, Vildmarks och kärleksvisor (Pământuri înţelenite şi
cântece de dragoste) şi culegerea de versuri Fridolins visor (Cântecele
lui Fridolin), care îi aduc recunoaşterea internaţională şi primirea în
Academia Suedeză, urmată după trei ani de volumul Fridolins lustgård och
Dalmålningar på rim (Curtea plăcerilor lui Fridolin şi dalarna pictată cu
rime) precum şi Cântecele pământului virgin şi de iubire, Flora şi Pomona,
Poetul Lucidor, Psalm de toamnă şi altele...
Premiul Nobel – 1932
John Glasworthy* 1867 - 1933
Prozator englez, născut la la Kingston Hill,
comitatul Surrey, provenind dintr-o familie de oameni înstăriţi, îşi face
studiile la Harrow
şi apoi la Oxford,
intră în baroul de avocatură, dar părăseşte
repede această profesie, marcat de o idilă nefericită, pentru a porni
într-o călătorie pe mările sudului, în cursul căreia îl cunoaşte pe Joseph Conrad, care va trezi în el
tentaţia de a deveni scriitor. La întoarcere îşi leagă destinul de cel al Adei Cooper, pianistă şi soţie a vărului
său, maiorul Athur Galsworthy, de care acesta divorţează în favoarea lui John.
Debutează cu romanul The Island Pharisees
("Insula fariseilor"), primit cu oarecare răceală, succesul venind
abia cu cel de-al doilea roman The Man of
Property ( Bogătaşul) şi continuând, douăzeci şi patru de ani mai târziu,
cu Forsyte Saga şi O comedie modernă, trilogii în care
Somes este figura principală şi conferă operelor o faimă considerabilă. În
teatru, debutează cu piesa de teatru, Silver
Box, apreciată elogios de Bernard Shaw, continuând cu Strife, Justice, Fraternity, The Freelands, The Patrician,
The Dark Flowr şi altele, bucurându-se de un succes răsunător şi fiind
copleşit de nesperate onoruri, printre care şi Premiul Nobel pentru literatură, pe care însă nu-l va putea primi, decedând pe 31
ianuare 1933...
Premiul Nobel – 1933
Ivan
Alekseievici Bunin* 1870 - 1953
Scriitor şi poet rus, născut la Voronej, într-o veche
familie de nobili scăpătaţi, îşi petrece copilăria în gubernia Orlovsk, copleşit de frumuseţile
naturii, intră în gimanaziu, dar îl abandonează din cauza sărăciei,
continuându-şi instrucţia sub îndrumarea fratelui său mai mare şi lucrând încă
de la douăzeci de ani, când părăseşte mediul familial, ca statistician,
corector, bibliotecar sau colaborator la diferite ziare. Debutează cu Pod
otkrîtîm nebom (Sub cerul liber) şi obţine "Premiul Puşkin"
pentru culegerea Listopad
"Cad frunzele", îl cunoaşte pe
Gorki, care îl susţine în încercarea de a colabora cu Editura
"Znanie" şi care îl caracterizează ca fiind “...cel mai bun
stilist al contemporanităţii". Stă o vreme la Moscova, apoi emigrează în
Franţa, unde îşi găseşte liniştea la vârsta de 83 de ani... Alte scrieri în
proză : Vesti s rodinî (Veşti de-acasă) Nadejda (Speranţa), Poslednee
svidanie (Ultima întâlnire), Grammatika liubov (Gramatica iubirii) ,
Mitina liubov (Dragostea lui Mitia), Delo korneta Elaghina
(Procesul sublocotenentului Elaghin), Tiomnîe allei (Alei întunecate), Jizn
Arsenieva (Viaţa lui Arseniev)...
Premiul Nobel - 1934
Luigi Pirandello*1867 - 1936
Dramaturg,
romanicier, poet şi eseist italian, născut în Sicilia, la Girgenti (azi Agrigento)
într-o familie înstărită, termină liceul şi îşi începe studiile universitare la Facultatea de litere a
Universităţii din Palermo, de unde se transferă la Universitatea din
Roma , apoi în Germania, la
Universiutatea din Bonn, unde îşi susţine şi teza de licenţă
( dialectologie italiană ).Debutează la Palermo cu Mal giocondo (Veselul
întristat, culegere de versuri), traduce din germană în italiană Elegiile
romane ale lui Goethe, compune Elegiile rename şi scrie primul roman
al său L'esclusa (Exclusa), urmat de primul volum de nuvele Amori
senza amore (Iubiri fără iubire) şi prima sa piesă de teatru L'epilogo
(Epilogul). Lovit de un şir interminabil de nenorociri, continuă să scrie
nuvele, romane sau piese de teatru precum La vita nuda (Viaţa goală) , Nuvele
pentru un an , Beffe dellamorte e della vita (Glumele morţii şi ale
vieţii), Quand'era matto (Când
eram nebun), Bianche e neve (Albe şi negre), Erma bifronte (Hermes cu două capete), Il sciale nerro
(Şalul negru), Il fu Mattia Pascal (Răposatul Mattia Pascal), I
vecchi e i giovani (Bătrânii şi tinerii) , Suo marito (Bărbatul ei),
Il turno (Rândul) , Uno, nessuno e centomila (Unul, nici unul şi
o sută de mii), Şase personaje în cautarea unui autor, Henric al
IV-lea, Liola, Lumie de Sicilia (Arome siciliene ) creaţii după care se fac filme şi-i
consolidează celebritatea. Moare la 69 de ani, după ce îşi exprimase
testamentar ultima dorinţă: "Când
voi muri, să nu mă îmbrăcaţi, înfăşuraţi-mă într-un cearşaf. Fără flori, fără
lumânare la căpătâi. Un dric sărăcăcios. Gol. Şi nimeni să nu mă-nsoţească,
nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-i tot. Ardeţi-mă."...
Premiul Noble - 1936
Eugene
Gladstone O'Neill (1888 – 1953 )
Dramaturg
american, născut la New York,
într-unul din hotelurile de pe Broadway, fiu al actorului James O'Neill, îşi face instrucţia şcolară prin toată
America, însoţindu-şi celebru tată în
mai toate turneele sale triumfale, intră la Universitatea din
Princeton, unde nu rămâne decât un an,
pentru ca apoi să abandoneze aceasta latură a vieţii, devenind, rand pe
rand, căutător de aur, reporter de ziar
sau textier în rândul trupei de artişti amatori "Provincetown Players",
care îi va juca prima piesă într-un act Bound East for Cardiff (Îmbarcat
pentru Cardiff) şi Dincolo de orizont, pentru care primeşte premiul
Pulitzer şi care marchează începutul unei noi ere în teatrul american
contemporan alături de The Moon of the Caribbees - (Luna Caraibilor), The
Emperor Jones (Împăratul Jones), Anna Christie (premiul Pulitzer ), The
Hairy Ape (Maimuţa păroasă), Desire Under the Elms (Patima de sub ulmi), The Great God Brown
(Marele zeu Brown) şi altele.
Premiul Nobel - 1937
Roger
Martin du Gard*1881 – 1958
Romancier, dramaturg şi eseist francez, născut la Neuilly-sur-Seine,
urmează şi absolvă cursurile École des Chartes, obţinând diploma de
arhivist paleograf, iar după patru luni petrecute în Algeria revine la Paris, unde debutează cu
romanul Devenir! (Să te realizezi!), urmat de
romanul Jean Barois ( o reconstituire a afacerii Dreyfus ),
publicat în Nouvelle Revue française, unde îi cunoaşte pe Jacques Copeau
şi pe André Gide, de care îl va lega o strânsă prietenie şi corespondenţă.
Scrie farsele Le Testament du père Leleu (Testamentul lui Moş Leleu) şi La Gonfle (Pompa),
participă la primul război mondial şi
începe să-şi scrie jurnalul, primind premiul Nobel pentru Les Thibault
(Familia Thibault) . Mai scrie, Un Taciturne (Un taciturn), L'Une de
Nous (Una dintre noi), Vieille France (Franţa de altă dată), Le
Lieutenant-colonel de Maumort (postum), Correspondance avec André Gide
( postum ) şi multe altele...
Premiul Nobel – 1938
Pearl
Sydenstricker Buck* 1892 - 1973
Scriitoare americană,
se naşte la Hilsboro,
Virginia de Vest, pentru ca imdeiat după
aceea, împreună cu părinţii săi, care erau misionari ai bisericii prezbieriene,
să se stabilească în China,
unde rămâne peste patruzeci de ani. Începe să înveţe carte de la mama sa în Tsingkiang, un oraş de pe
malul fluviului Yangtze, care o pregăteşte să fie admisă în şcoala secundară,
apoi la liceul din Şanhai, iar la şaptesprezece ani, întorcându-se în America, la Randolph Macon College.
După absolvire revine în China,
se căsătoreşte şi predă istoria
literaturii engleze atât la Universitatea Nanking cât şi la Universitatea Chinei
de Sud-Est. La patruzeci de ani părăseşte definitiv China, de care o vor lega mereu
amintiri de neuitat, dedicându-se literaturii în patria natală până în 1973,
când îşi găseşte odihna veşnică. Debutează cu romanul The Good Earth
(Ogorul), o frescă insolită a vieţii ţărănimii chineze, reeditat în marile
capitale ale lumii, ecranizat şi distins cu premiul Pulitzer, urmat de The Mother (Mama), The
House of Earth (Casa de lut), The Exile, East Wind, West Wind (Vânt
de Răsărit, Vânt de la Apus
), Three Daughters of Madame Liang şi
altele.
Premiul Nobel – 1939
Frans Eemil Sillanpää* 1888 – 1964
Scriitor finlandez, se naşte în Hämeenkyrö ( Tampere), unde îşi termină studiile secundare şi îşi ia bacalaureatul, urmează cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale din Helsinki, iar la patruzeci şi opt de ani devine Doctor Honoris Causa al Universităţii din Helsinki. Debutează cu romanul Elämä ja aurinko (Viaţa şi soarele) în care abordează problema comuniunii dintre om şi natură, urmat de romanul Hurskas kurjuus (Pioasa mizerie), centrat pe viaţa mizeră a ţăranului finlandez, subiect reluat în romanul Nuorena nukkunut (Ca stinsă din viaţă de tânără) şi Hurskas kurjuus (Sfânta mizerie). Marcat de convingerile sale mistice, potrivit cărora omul este supus din naştere forţelor vieţii şi ale naturii, care îi determină existenţa, şi oxcilând întrte mila faţă de oamenii nepăstuiţi de soartă şi căutarea propriei indentităţi, scrie Miehen tie (Calea omului), Elokuu (August ), Ihmiselon ihanuus ja kurjuus (Viaţa de măreţie şi mizerie a oamenilor), după care se fac filme, Kiltu şi Ragnar ( Copii oamenilor) Silja sau O soartă zbuciumată. Se stinge la 76 de ani în plină glorie.
Premiul Nobel - 1944
Johannes Vilhelm Jensen*1873 - 1950
Scriitor, poet şi eseist danez, se naşte la Farso
în Himmerland
(Iutlanda), unde îşi face studiile primare şi
secundare, urmează medicina, pe care o abandonează însă repede pentru a se
dedica literaturii şi presei. La douăzeci şi trei de ani peregrinează ca
ziarist prin Statele Unite, iar şase ani mai târziu porneşte într-o călătorie
în jurul lumii, poposind îndelung în Extremul Orient. Adversar aprig al
creştinismului pledează pentru reînvierea serbărilor epocilor păgâne, reia
teoriile rasiale şi pe cele evoluţioniste, devenind un promotor al progresului
tehnic şi al industrialismului. Debutează cu romanul Einar Elkar, în care surprinde admosfera bolnăvicioasă a
sfârşitului de veac din ţara sa natală şi
Europa, temă reluată în ciclul de nuvele Himmerlands-historier
(Povestiri din Himmerland) şi Den gotiske renaessance (Renaşterea
gotică), unde elogiază meritul raselor anglo-saxone. Dar opera sa de referinţă
este Den lange reijse (Lunga călătorie), la care lucrează paisprezece,
fiind o adevărată istorie a umanităţii. Se stinge din viaţă la vârsta de 77 de
ani.
Premiul Nobel – 1945
Gabriela Mistral*1889 – 1957
Poetă din Chile,
pe numele adevărat, Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, se
naşte în orăşelul Vicuña,
unde îşi face studiile primare şi absolvă şcoala normală. Munceşte de la vârsta
de 15 ani, mai întâi ca învăţătoare la ţară, apoi ca profesoară în mai multe
şcoli elementare şi licee din Chile, pentru ca la numai 32 de ani să devină
directoare a liceului de fete din Santiago de Chile şi consultantă a guvernului
mexican privind reforma învăţământului din Mexic, unde scrie volumul de poezii Desolacion
(Dezolare ), publicat în SUA, care o face celebră. Călătoreşte în SUA, îşi
reprezintă ţara la Liga Naţiunilor,
îndeplineşte funcţia de consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia, SUA,
stingându-se din viaţă la 67 de ani, celibatară şi bolnavă de cancer, lăsând în
urmă o operă poetică de înaltă simţire: Sonetos de la muerte (Sonetele
morţii),Ternura (Duioşie), La langua de Marti (Limba lui Marti), Recado
sobre Pablo Neruda (Mesaj către Pablo Neruda), Tala (Aşchie), Lagar
(Cramă) şi altele.
Premiul Nobel – 1946
Hermann Hesse*1877 – 1962
Scriitor german, se naşte în Calw
(Württemberg, azi Baden-Württemberg
), unde reuşeşte cu greu să-şi termine studiile elementare, fiind transferat
mereu de la o şcoală la alta datorită comportamentului său rebel şi
“caracterului ireductibil”, manifestat încă de de la vârsta de patru ani. Fuge
de la Seminarul Teologic Evanghelic
din Maulbronn Abbey,
încearcă să se sinucidă, este internat într-un spital de boli mintale în Stetten im Remstal,
sfârşind prin a absolvi cursurile gimnaziului din Cannstatt. Îşi începe
uncenicia la un depozit de carte din Esslingen am Neckar,
de unde fuge după numai trei zile, munceşte într-o fabrică pentru scurt timp,
apoi îşi continuă ucenicia începută la Esslingen am Neckar
pe lângă un librar din Tübingen, muncind câte
douăsprezece ore pe zi şi luând contact cu operele marilor scriitori ai
lumii. Începe să scrie la rându-i, lucrează la un magazin de antichităţi din
Basel, unde se stabileşte temporar, ulterior mutându-se la
Montagnola, în sudul Elveţiei şi primind cetăţenia elveţiană, călătoreşte prin
Italia, Sri Lanka, Indonezia, Sumatra,
Borneo, şi Myanma, vizitează India, atras de cultura hindusă, se înrolează ca
voluntar în primul război mondial, intrând în conflict cu naţionalismul
german, se căsătoreşte de 3 ori şi sfârşeşte la 85 de ani în plină glorie.
Scrie romanele psihoanalitice Peter Camenzind, Unterm Rad (Sub
roată), Rosshalde şi Demian, apoi cele de factură
filosofică şi de inspiraţie orientală precum: Aus Indien ( India ), Musik
des Einsamen ( Muzica
singuraticului) Gedichte (
Poezii ), Der Steppenwolf ( Lupul de stepă ), Trost der Nacht (Mângâierea
nopţii), Narziss und
Goldmund ( Narziss şi
Goldmund), Das
Glasperlenspiel (Jocul cu
mărgele de sticlă), Der
Europäer ( Europeanul)
şi altele.
Premiul Nobel – 1947
André Gide* 1869
- 1951
Scriitor francez, se naşte la Paris, îşi începe studiile
la Şcoala Alsaciană, pe care le întrerupe din cauza unor atacuri de natură
nevrotică, motiv pentru care mama sa îi angajează o guvernantă şi mai mulţi
institutori, reuşind la 20 de ani să-şi
ia bacaluaureatul la aceeaşi scoală pe care o părăsise şi să se dedice
scrisului, muzicii şi călătoriilor. Vizitează în două rânduri Africa de Nord,
încercând să se elibereze de înclinaţiile sale homosexuale, apoi să şi le
recunoască, la sfaturile cuplului Oscar Wilde
şi Lord Alfred Douglas, dar fără
success. Se căsătoreşte cu verişoara sa, Madeleine, însă se dovedeşte incapabil
să întreţină o relaţie apropiată şi constantă, iar amiciţia cu tânărul Marc Allégret, privită cu gelozie de
femeie, avea să-l îndepărteze definitiv de aceasta. Cărţile sale abordează o problematică largă,
de la eliberarea de angoasele păcatului şi acceptarea propriilor impulsuri [Les Nourritures terrestres (Fructele pământului), Les Nouvelles Nourritures
(Noile fructe ale pământului)], la
ideile curentului simbolist [Traité
de Narcisse (Tratatul lui Narcis), Le Voyage d’Urien (Călătoria
lui Urien) şi La
Tentative amoureuse (Tentativa dragostei)], de la
aplecarea asupra relaţiilor interumane [ L'Immoraliste (Imoralistul),
La Porte
étroite (Poarta îngustă) şi La Symphonie pastorale (Simfonia
pastorală) ] la abordarea psihologică [Les Caves du Vatican (Pivniţele
Vaticanului) ], de la naraţiunea autobiografică [ Si le grain ne meurt (Dacă
totul moare)], la dialogul socratic în apărarea homosesualităţii [ Corydon
şi Les Faux-Monnayeurs (Falsificatorii de bani)], de la jurnalele de
călătorie [Voyage au Congo (Călătorie în Congo), Retour de
l'U.R.S.S. (Întoarcerea din URSS) şi Retouches à mon retour de
l'U.R.S.S. ( Intoarcerea din U.R.S.S.), la Jurnalul propriei vieţi
şi corespondenţa cu Proust, Paul Claudel, Rainer Maria Rilke, Paul Valéry,
Martin du Gard etc.
Premiul Nobel - 1948
Thomas Stearns Eliot * 1888 - 1965
Poet şi dramaturg anglo-american, născut
St.Louis, Missouri, unde îşi face studiile primare,
urmează filozofia la Harvard,
apoi cursurile universităţii din Sorbona şi cele ale universităţii Oxford, din
Anglia, se căsătoreşte cu o morfinomană, de care divorţează după douăzedci de
ani, recăsătorindu-se cu secretara sa, mai tânără cu treizecişiopt de ani, şi
stingându-se din viaţă la vârsta de şaptezecişişapte de ani. Debutează cu
poemul The Love Song of J. Alfred Prufrock (Cântecul lui Alfred Prufrock ), care îi aduce consacrarea, urmat
de The Waste Land
(Ţara pierdută), Ash Wednesday (Miercurea Cenuşie ), Four Quartets
(Patru Cvartete), Poems ( Poeme) , Old Possum's Book of Practical Cats şi
altele. În motivarea juriului
Nobel se arată că acordarea acestei înalte distincţii a urmărit recompensarea
autorului: „ pentru scrierile sale pline de înţelegere şi
semnificative din punct de vedere artistic, în care problemele şi condiţia
omului au fost înfăţişate cu o cutezătoare dragoste de adevăr şi o subtilă intuiţie
psihologică”.
Premiul Nobel – 1949
William Faulkner – 1897 – 1962
Scriitor
american, născut în New Albany
(Mississippi ), unde îşi face studiile medii, fără să termine liceul, devine
funcţionar la banca bunicului său, se înrolează în timpul primului război
mondial în aviaţia engleză "Royal Flying Corps", fără să
ajungă pe front, revine acasă şi se înscrie
la universitatea Ole Miss,
dar renunţă după un an din motive financiare. Pentru scurt timp ocupă postul de
dirigine al oficiului poştal al universităţii din Oxford, pleacă la
New Orleans, călătoreşte prin Europa, apoi
se reîntoarce la Oxford,
îndeplinid diverse munci ocazionale şi scriind. Moare la şaizecişicinci de ani,
în urma unei crize cardiace, creând o adevărată mitologie a Sudului, începând
cu Sound and Fury (Zgomotul şi furia), care îl consacră
definitiv, după primele trei romane şi o culegere de versuri, ignorate de
critică: The marble Faun (Faunul de marmură), Soldier's Pay (Plata
soldatului), Mosquitoes (Ţânţarii) şi Sartoris, în
care apare pentru prima data imaginarul comitet Yoknopatawpha. Mai scrie
romanele As I Lay Dying (Pe
patul de moarte), Sanctuary (Sanctuar), Light in August
(Lumină
de august), Pylon (Pilon),
The Unvanquished (Neînvinşii
), Intruder in the Dust (Nechemat
în ţărână) Requiem for a Nun (Recviem pentru o călugăriţă), A Fable (O parabolă),
The Reivers (Hoţomanii).
Premiul Nobel – 1950
Bertrand Arthur William Russell
– 1872 – 1970
Filosof, matematician şi istoric britanic,
s-a născut la Trellech,
Monmouthshire, Ţara Galilor, este
educat acasă până la vârsta de 18 ani, când îşi începe studiile la Trinity College, Cambridge, unde se remarcă la matematică şi
filosofie, devenind la numai 36 de ani asistent, este arestat la începutul
primului război mondial şase luni pentru ideile sale pacifiste, care,
chipurile, ar fi adus prejudicii Reginei, se căsătoreşte de patru ori,
călătoreşte în Uniunea Sovietică, China şi Statele Unite, scapă în înot
dintr-un accident de avion, murind la şaptezecişi şase de ani în Ţara Galilor,
răpus de gripă. Agnostic şi ateist, punându-l pe Dumnezeu pe aceeaşi linie cu
zeii antici, este supus unor critici furibunde şi ostracizării din partea
clericilor fără însă să-i ştirbească valoarea operei ori statura de critic al
hitlerismului, totalitarismului, imperialismului american, războiului din
Vietnam sau înarmării nucleare. Scrie Principia Mathematica (în
colaborare cu Alfred North
Whitehead), o încercare de a găsi bazele matematicii în logică,
On Denoting, eseu filosofic, un
fel de paradigmă a filosofiei, The Analysis of Mind (Analiza
minţii), Marriage and Morals (Căsătoria şi morala), Sceptical Essays
(Eseuri sceptice) şi multe altele.
Premiul Nobel - 1951
Pär Lagerkvist* 1891 - 1974
Scriitor
suedez, născut la Växjö, în Småland, unde îşi face studiile
primare şi secundare, manifestând în liceu un interes deosebit pentru darwinism, urmează
timp de un an cursurile universităţii din Uppsala, dedicându-se apoi
definitiv scrisului. La douăzecişidoi de ani vizitează Franţa şi
descoperă cubismul, mai apropiat de viziunea sa modernă asupra operei de artă,
care-l determină să abandoneze naturalismul şi simbolismul. Locuieşte
alternativ în Franţa, Italia şi Suedia, se căsătoreşte de două ori, plecând la
cele veşnice la vârsta de optzecişitrei de ani. Debutează cu volumul Människor (Oameni), urmat de Ångest (Angoasa),
în care insistă pe drama sa personală, existenţialistă, şi pe ororile
războiului, Den knuina näven (Pumnii strânşi) şi Onda Sagor
(Povestiri amare), o privire critică asupra credinţei, stupidităţii şi
egoismului omenesc, precum şi altele: Det
eviga leendet (Surâsul veşnic), Gäst hos verkligheten (Oaspete al
realităţii), Det heliga landet
(Pământul sfânt), Piligrim på havet (Pelerin pe mare), Ahasverus död
(Moartea lui Ahasverus), Barabbas, Siblia, Dvärgen (Piticul) etc.Juriul Nobil motivează acordarea premiului
"pentru vigoarea artistică şi adânca originalitate cu care a căutat în
creaţia sa răspunsul la veşnicele întrebări ale omenirii".
Premiul Nobel – 1952
François Mauriac * 1885
– 1970
Poet, scriitor, dramaturg, eseist şi
gazetar francez, se naşte la Bordeaux,
unde îşi face studiile primare şi secundare, manifestând o deosebită aplecare
pentru literatură, devine licenţiat al facultăţii de litere din Bordeau, este
admis la École de Chartes din Paris, dar renunţă în
scurt timp pentru a se dedica ziaristicii. Colaborează intens la Revue
du Temps présent şi la Revue
de la Jeunesse,
debutează cu cu volumul de poeme Les Mains
jointes ( Mâinile împreunate ), primit foarte bine de critică, se
căsătoreşte, are doi copii, este mobilizat ca infirmier la începutul primului
război mondial pentru ca doi ani mai târziu să publuce romanul Le Désert de
l'amour ( Pustiul dragostei ), premiat cu "Le Grand Prix du
roman", urmat de romanele Thérèse Desqueyroux, Destins (Destine), Le Nœud de vipères (Cuibul de vipere), Le
Mystère Frontenac (Misterul Frontenac), Le Sagouin (Saguinul)
L'Adieu a l'adolescence (Rămas bun adolescenţei), Le Sang d'Atys
(Sângele lui Atys), Asmodée (Asmodeu) etc., devine preşedintele
Oamenilor de Litere din Franţa, membru al Academiei franceze, participă la
rezistenţă şi se stinge din viaţă la vârsta de 85 de ani.
Premiul Nobel – 1953
Sir Winston Leonard Spencer Churchill * 1874 –
1965
Om politic şi scriitor englez, se naşte la Blenheim Palace,
in Oxfordshire, urmează Harrow School, apoi Colegiul Militar Regal de la Sandhurst, intrînd în
Rigimentul 4 Regal de Husari ca locotenent şi fiind în acelaşi timp
corespondent de război. Este trimis în Cuba, India, Egipt, Sudan pentru
înăbuşirea revoltelor din teritoriile ocupate, ocazie cu care scrie şi publică
primele cărţi: The Story of the Malakand Field (Istoria armatei active
de la Malakand)
şi The River War (Războiul fluviului). Demisionează din armată,
călătoreşte ca jurnalist în Africa de Sud în plin război al burilor, cade
prizonier la Pretoria
de unde evadează şi se întoarce în Anglia, publicând alte trei cărţi: London to Ladysmith via Pretoria, Ian Hamiltons March şi romanul Savrona.
Devine membru al Parlamentului din partea Partidului Conservator, subsecretar
de stat la Oficiul
colonial, Prim Lord al Amiralităţii, ministru al armamentului, ministru de
finanţe, Prim ministru, ministru al apărării, iar după sfârşitul celui de-al
doilea război mondial din nou Prim ministru, pentru o scurtă perioadă de timp, şi membru în Camera Comunelor până la
sfârşitul vieţii, care se încheie glorios la 90 de ani. Opera sa cuprinde pe
lângă romane, picturi, discursuri, etc. jurnale de călătorii şi scrieri
politice precum My African Journey (Călătoria mea prin Africa), India,
My Early Life (Anii mei de tinereţe), The World Crisis (Criza
mondială), Great Contemporaries (Mari contemporani), The Second World
War, (Cel de al doilea război mondial), A History of the
English-speaking Peoples (Istoria popoarelor vorbitoare de limbă engleză )
şi multe altele.
Premiul Nobel – 1954
Ernest Miller Hemingway * 1899 - 1961
Scriitor
american, se naşte în Oak Park, Ilinois, îşi termină studiile primare şi
secundare, după care pleacă în Kansas City, devine reporter la ziarul Kansas
City Star, se înrolează ca
voluntar în formaţiile Crucii Roşii, fiind repartizat în Italia, unde este
rănit de explozia unui obuz. Participă în calitate de corespondent de război la
cele două războaie mondiale şi la Războiul civil spaniol,
începe să scrie primele povestiri, nuvele şi romane într-un stil propriu,
minimalist, folosind cu zgârcenie mijloacele stilistice şi artistice, dar
obţindând un impact puternic asupra cititorului, precum The Torrents of
Spring (Torentele primăverii), The Sun Also Rises (Fiesta), A
Farewell to Arms (Adio, arme). Continuă apoi cu un şir impresionant de
romane, în mare parte cu caracter autobiografic şi axate pe aceleaşi eterne
teme existenţiale ( naşterea, moartea, iubirea, lupta, fidelitatea, trădarea
etc. ) : Death in the Afternoon (Moartea după-amiază), Green Hills of
Africa (Colinele verzi ale Africii), To Have and Have Not (A avea şi
a nu avea), For Whom the Bell Tolls (Pentru cine
bat clopotele), Across the River and into the Trees (Dincolo de râu şi
între copaci) şi The Old Man and the Sea (Bătrânul şi marea).
Premiul Nobel - 1955
Halldór Kiljan Laxness – 1902 – 1998
Scriitor islandez, se naşte la Reykjavik,
de unde, trei ani mai târziu, se mută la Laxnes, lângă Mosfellsbær,
o zonă rurală de la periferia capitalei, manifestând din fragedă copilărie un
interes aparte pentru citit şi scris. Publică primul articol la 14 ani,
practică tot felul de meserii pentru a se întreţine şi urma vocaţia de scriitor, iar la 17 ani
debutează modest, fără să atragă atenţia criticii. Se converteşte la
catolicism, trece prin mai multe crize de misticism şi de orientare filozofică,
studiază teologia în Italia şi Franţa, publică primul său roman mai important Marele ţesător din Caşmir şi
începe un şir impresionant de călătorii prin Italia, ţările scandinave, Franţa,
Germania, SUA, URSS, Canada şi America de Nord. Aici, în America de Nord, decepţionat de
racilele societăţii capitaliste, se îndepărtează de ideologia religioasă şi se
lasă sedus de aparenţele societăţii comuniste. Întors în Islanda
se căsătoreşte la 28 de ani, dar şase ani mai tîrziu divorţează şi se
recăsătoreşte cu o tânără de 21 de ani. Se stinge la 96 de ani într-un sanatoriu pentru
invalizi, suferind de Alzheimer. Opera sa, încununată de trilogia Clopotul din Islanda, cuprinde ciclurile
Salka Valka (despre viaţa şi
lupta clasei muncitoare), Oameni independenţi ( despre lupta eroică a
ţărănimii islandeze) şi Saga despre poetul Olafur Karason Lyosvikijur ( o
reflectare a epocii hitleriste ) şi multe altele.
Premiul Nobel - 1956
Juan Ramón Jiménez Mantecón
* 1881 - 1958
Poet şi eseist spaniol, se naşte în satul andaluz Moguer, unde-şi petrece copilăria şi adolescenţa, dovedind o vocaţie precoce pentru literatură, în special pentru poezie. La nouăsprezece ani pleacă la Madrid, frecventează cercurile literare moderniste şi publică nu mult după aceea primul volum de versuri Almas de violeta (Suflete de violetă), versuri caracterizate printr-o suavitate melancolică extraordinară, pe care poetul le va cizela ani în şir cu tenacitate şi spirit de sacrificiu, aşa cum va proceda şi cu volumele următoare: Nici o zi fără o hârtie ruptă, Arii triste, Pastorale, Jurnal intim, Elegii pure, Balade de primăvară, Sonete spirituale, Eternitate sau Grădini îndepărtate. Se întoarce la Madrid după cinci ani de peregrinări prin mai multe sanatorii de boli nervoase, se căsătoreşte douăzecişicinci de ani mai târziu, după ce scrie opera vieţii sale Platero y yo (Platero şi eu), apoi, odată cu începerea războiului, ia drumul exilului, predând la diverse universităţi din SUA, Cuba sau Puerto Rico, unde se şi stinge la şaptezecişişapte de ani.
Premiul Nobel – 1957
Albert Camus – 1913 – 1960
Scriitor,
dramaturg şi filosof francez, se naşte în Mondovi,
Algeria, unde
îşi face studiile elementare, termină liceul în Alger, apoi facultatea de
filosofie, muncind în diverse locuri pentru a-şi asigura existenţa. Îşi ia
licenţa cu teza Metafizica creştină şi
neoplatonismul, urmată de eseurile filozofice de mai târziu Mitul lui Sisif şi Omul revoltat. La 17 ani descoperă că suferă de tuberculoză, fapt
care îi taie din elanul tineresc şi-l maturizează înainte de vreme, iar la 20
de ani se înscrie în mişcarea antifascistă, apărută odată cu ascensiunea lui
Hitler, se căsătoreşte şi divorţează în acelaşi an, intră în Partidul Comunist Francez, la
îndemnul unui prieten, din care se retrage după doi ani în mod inexplicabil.
Începutul celui de-al doilea război mondial îl găseşte în Oran, un orăşel de pe coasta algeriană, unde se recăsătoreşte şi începe să
lucreze la romanul Ciuma. Accentuarea
bolii îl obligă să revină în Franţa, unde va rămâne până la sfârşitul
războiului, despărţit de soţie, din cauza debarcării trupelor anglo-americane
în Africa de Nord şi a luptelor declanşate. Se stinge la 47 de ani într-un
stupid accident de maşină, pe când se întorcea la Paris
dintr-o scurtă vacanţă la ski. Scrie de-a lungul vieţii, de pe poziţia
existenţialismului, creat de dânsul, romanele Străinul, Ciuma şi Căderea, volumele de povestiri Reversul şi Faţa, Exilul şi împărăţia,
piesele de teatru Caligula,
Neînţelegerea, Starea de asediu, Cei drepţi şi altele.
Premiul Nobel – 1958
Boris Leonidovici Pasternak
*1890 – 1960
Poet şi scriitor evreu-rus, se naşte la Moscova într-o familie de
artişti ( tatăl pictor, mama pianistă ), unde îşi termină studiile primare şi
secundare, apoi pe cele universitare. Manifestă de timpuriu înclinaţii spre
pictură şi muzică, dar şi spre filozofie. Se înscrie la Facultatea de
istorie-filosofie a Universităţii din Moscova, după ce renunţă la profesia de
muzician, efectuând un stagiu de specializare în Marburg,
Germania, pentru ca în final să se dedice
definitiv literaturii. Debutează la 21 de ani cu volumul de poezii “Geamănul din nori”, aderând la mişcarea
moderat futuristă “Centrifuga”, urmat
de volumele Pe deasupra barierelor, Sora
mea viaţă, Teme şi variaţiuni şi poemele epice 1905, Locotenentul Schmidt
şi Înalta medalie, care îi aduc
preţuirea cititorilor, dar şi recunoaşterea oficială. În anii terorii
staliniste renunţă la scris şi se dedică traducerii operelor lui Shakespeare, Kleist, Goethe, Petöfi, Shelley,
Verlaine. Publică în timpul războiului volumele de versuri Pe trenuri cenuşii, Întinderea pământească şi începe să scrie
romanul Doctor Jivago. Doi ani mai
târziu puterea sovietică trimite la topit întreg tirajul din Opere alese de Pasternak, dar romanul
este republicat în străinătate, iar autorului îi este decerant premiul Nobel
pentru literatură. Destinul tragic al acestui poet se încheie la vârsta de 70
de ani la Peredelkino, în celebru sat de
creaţie al scriitorilor ruşi, aflat la
periferia Moscovei.
.
Premiul Nobel – 1959
Salvatore Quasimodo * 1901 – 1968
Poet şi traducător italian, se naşte în
Sicilia, Italia, îşi face studiile
generale, se mută la Roma,
unde studiază ingineria şi desenul tehnic, studii pe care le va întrerupe în
favoarea studiilor clasice, umaniste. Se căsătoreşte şi se stabileşte la Florenţa, începându-şi
colaborarea la revista Solaria în
paralel cu exercitarea profesiei de proiectant şi inginer civil. După trei ani
petrecuţi la Genova
şi o colaborare prolifică la revista Circoli,
se mută la Milano şi se dedică definitiv
scrisului. În timpul celui de-al doile război mondial ia parte la mişcarea de
rezistenţă italiană, devine membru al Partidului Comunist Italian, traduce din Sofocle,
Eschil, Euripide, Ovidiu, Vergil, Shakespeare, Molière, Neruda,
fragmente din Odiseea sau Evanghelia după Ioan,
făcând călătorii şi ţinând prelegeri despre creaţia sa poetică ermetică şi
post-ermetică în Europa şi SUA. Se stinge la
67 de ani, în urma unei comoţii cerebrale. Debutează la douăzecişi nouă de ani cu volumul Acque
e Terre ( Apele şi pământuri ), urmat de volumele Poesie), Lirici Greci
( Poeţi greci ), Giorno dopo giorno ( Zi după zi ), La vita è non
Sogno ( Viaţa nu este un vis ), Il falso e il vero Verde ( Falsul şi
adevăratul verde), La terra impareggiabile ( Pământul fără seamăn ), Ed è
subito sera ( Şi deodată e seară ), Dare e avere ( A da şi a avea )
şi altele.
Premiul Nobel - 1960
Saint-John Perse – 1887 – 1975
Poet şi diplomat francez, se naşte în Guadelupa (Pointe-á-Pitre), o mică insulă,
propietatea părinţilor săi, unde îşi petrece copilăria. La doisprezece ani,
împreună cu familia, se stabileşte în Franţa, studiază la liceul din Pau, apoi la facultăţile de drept, ştiinţe şi litere din Bordeaux, pregătindu-se
pentru cariera diplomatică. Este numit secretar de ambasadă la Peking,
îndeplinind succesiv funcţiile de expert la Conferinţa
internaţională de la Washinton, director în Cabinetul
Diplomatic a lui Aristide Briand, director politic în Ministerul
Afacerilor Externe, etc. În timpul guvernului de la Vichy
este îndepărtat din funcţiile sale
ca urmare a neacceptării postului de ambasador la Washington,
i se retage cetăţenia franceză imediat după
ce se stabileşte definitiv la New
York şi i se confiscă bunurile, fiind repus în toate drepturile
după eliberare. Se stinge la optzecişiopt de ani la Giens, fiind printre puţinii laureaţi ai
Premiului Nobel pentru literatură şi pentru pace. Poezia
sa de factură suprarealistă, riguros şi meşteşugit calculată, s-a bucurat de
interesul şi aprecierea criticii, dar şi a cititorilor, fiind tradusă cu asupra
de măsură. Debutează, sub numele de
Saint-Léger Léger, cu volumul de versuri "Éloges" (Elegii ),
urmat de "Anabase", Amitié du Prince (Prietenia Prințului), Neiges (Zăpezi), Vents
(Vânturi), Amers (Repere pe
mare),
Chronique (Cronică), L'Ordre
des oiseaux (Ordinul păsărilor), Pour Dante (Pentru Dante) şi
altele.
Premiul Nobel - 1961
Ivo Andrić * 1892 – 1975
Scriitor
sârb, se naşte şi-şi face gimnaziul la Travnik, Bosnia, rămâne orfan de mic, fiind crescut de
rudele sale din partea mamei în Vişegrad, urmează
liceul la Sarajevo,
iar studiile universitare de istorie şi slavistică la universităţile din Zagreb, Viena, Cracovia şi
Graz. Este arestat de guvernul austric în timpul primului război mondial pentru
activităţile sale politice, îşi începe cariera literară ca poet şi cea de
funcţionar public la
Ministerul cultelor, apoi la Ministerul Afacerilo
Externe, devenind în scurt timp ministru
adjunct de externe şi îndeplinind diverse funcţii la ambasada Sfântului Scaun,
Bucureşti, Trieste, Graz, Paris, Marsilia, Madrid, Germania, Liga Naţiunilor de
la Geneva,
etc. După invadarea germană a Iugoslaviei, în 1941, se stabileşte la Belgrad şi lucrează intens
la cele trei romane care aveau să-l facă celebru, Na Drini ćuprija ( Podul de pe Drina
). La sfârşitul războiului se retrage din viaţa politică, primeşte tot felul de
distincţii şi sfîrşeşte la 83 de ani la Belgrad.
Din opera sa impresionantă mai amintim lucrările Pripovetke ( Nuvele ), Prokleta avlija ( Curtea blestemată ), Gospodjica ( Domnişoara ), Travnicka kronika ( Cronica din Travnik
), Nemiri ( Nelinişti ) şi altele.
Premiul Nobel - 1962
John Ernst Steinbeck * 1902 - 1968
Scriitor american, se naşte la Salinas,
în comitatul Monterey,
California,
unde îşi face studiile primare şi secundare. Se înscrie la Universitatea din
Stanford, finanţându-şi singur studiile, motiv pentru care este obligat să
desfăşoare tot felul de munci ocazionale, pleacă la
New York şi încearcă să trăiască de
profesia de gazetar, dar nu reuşeşte şi se întoarce în California, pribegind din loc în loc în
căutarea unei ocupaţii sau locuind pe o ambarcaţiune proprie, pe care o
foloseşte şi la pescuit. Începe să scrie la îndemnurile biologului Ed Ricketts,
devine corspondentul ziarului New York Herald Tribune în timpul celui
de-al doilea război mondial şi autorul unui şir impresionant de romane pentru
care primeşte Premiul Pulitzer şi Premiul Nobel pentru
literatură. Debutează cu romanul Cup of Gold (Cupa de aur), continuând
cu Tortilla Flat (Cartierul Tortilla), Of Mice and Men (Oameni şi
şoareci), The Grapes of Wrath (Fructele mâniei ), The Pearl
(Perla), East of Eden (La răsărit de Eden), The Winter of Our
Discontent (Iarna vrajbei noastre) şi multe altele.
Premiul Nobel – 1963
Giorgos
Seferis * 1900 – 1971
Poet, eseist şi diplomat grec, se naşte în Izmir, Turcia, la 14 ani
se mută cu familia la Atena,
unde îşi termină studiile secundare, apoi pe cele universitare, studiind
dreptul şi literatura la Sorbona. Cu
toate acestea preferă serviciul diplomatic îndeplinit de-a lungul vieţii
diverse însărcinări în cadrul ministerului de externe pe lângă ambasadele
Greciei din Anglia, Albania, Liban, Siria, Iordan sau
Irak. În timpul celui de-al doilea război mondial se alătură politicienilor
greci din exil, aflaţi în Creta, Egipt, Africa
de Sud şi Italia, iar la 62 de ani se retrage din diplomaţie, stabilindu-se
definitive la Atena,
unde moare la 71 de ani. Debutează cu volumul de poezii Strofi (
Cotitura ), Sterna ( Bazinul ), Mythistorina (Legenda ), Caiet
de exerciții, Khili ( Sturzul ), Poeme, antologie, etc.
Premiul Nobel – 1964
Jean-Paul Sartre * 1905 – 1980
Filozof,
scriitor şi journalist francez, se naşte la Paris, face liceul la La
Rochelle,
studiază la École Normale Supérieure din Paris psihologia,
sociologia şi filozofia, o cunoaşte pe Simone de Beauvoir, femeia care îi va fi alături
toată viaţa în pofida unei relaţii de independenţă şi libertinaj reciproc,
predă filozofia la mai multe licee, obţinând la 28 de ani o bursă de studii la Berlin, unde audiază prelegerile
lui Edmund
Husserl şi Martin Heidegger, care, alături de Henri
Bergson, îi vor influenţa întreaga opera de mai târziu şi care îi vor
netezi într-o primă etapă drumul către crearea existenţialismului, ilustrat de L'Être et le Néant (Fiinţa
şi neantul). Concentrat în 1940, după începerea ostilităţilor, este luat
prizonier de către germani şi eliberat după un an, ulterior înclinând către
ideologia de stânga şi manifestând simpatii pentru comunismul sovietic, de care
se va distanţa, totuşi, definitiv de-a lungul vremii. În timpul războiului de
eliberare din Algeria se poziţionează de partea FLN-ului, scăpând graţie
întâmplării dintr-un atentat pus la cale de armata clandestină OAS, fiind
permanent sub supravegherea serviciilor secrete pentru luările sale de poziţie
tranşante ( faţă de războiul din Vietnam, faţă de mişcările studenţeşti
revendicative, etc. ). În 1964 refuză Premiul Nobel pentru literatură, care
provoacă un imens scandal, dar care îi sporeşte faima şi celebritatea. Se
stinge la 75 de ani şubrezit de activitatea literară şi politică extremă, la
care s-a adăugat consumul excesiv de alcool, tutun şi stupefiante. Debutează cu
romanul La Nausée
(Greaţa), urmat de Le Mur (Zidul), Les Chemins de la
liberté (Drumurile libertăţii), L'Âge de raison (Vârsta
raţiunii), Le Sursis (Amânarea), La Mort dans l'âme
(Cu moartea în suflet), Les Mouches (Muştele-teatru), Les
Mains sales (Mâinile murdare- teatru )sau eseurile Essais critiques,
Problèmes du marxisme, L'Affaire Henri Martin. Textes commentés par Jean-Paul
Sartre (Afacerea Henri Martin. Texte comentate de Jean-Paul Sartre),
Réflexions sur la question juive (Reflecţii despre chestiunea
evreiască), On a raison de se révolter (Avem dreptate să ne revoltăm)
şi multe altele.
Premiul Nobel – 1965
Mihail Şolohov * 1905 - 1984
Scriitor
cazac, se naşte în cătunul Krujilin, Rostov, învaţă la o şcoală parohială,
termină cele patru clase de gimnaziu, la care se rezumă întreaga sa instrucţie
şcolară, participă la războiul civil, apoi se instalează în Moscova, unde
lucrează ca muncitor necalificat, hamal, curier, etc., şi scrie primele
foiletoane şi povestiri, pe care le va strânge mai târziu în volumele Donskie
rasskazi (Povestiri de pe Don). La 20 de ani se întoarce în locurile natale
şi scrie Tihii Don (Donul liniştit) pe care îl va termina după
şaisprezece ani şi care îi va adduce recunoaşterea internaţională. Mai scrie Podniataia
ţelina (Pământ desţelenit ), Odin iazîc (O limbă), Nauka
nenavisti (Ştiinţa urii), Sudba celoveka (Soarta unui om), etc.
Premiul Nobel - 1966
Samuel Joseph Agnon * 1888 - 1970
Scriitor
israelian de limbă ebraică, se naşte în Buczacz, Galiţia (
astăzi Ucraina ), nu merge la şcoală, fiind educat de către părinţii săi şi
studiind scrierile Haskalah. La
varsta de opt ani, începe să compună în ebraică şi idiş iar la 15 ani publică primul poem idiş, continuând să scrie
poezii şi povestiri în ebraică şi idiş până la sfârşitul vieţii. Scrierile sale
sunt balade triste de încurajare a evreilor din Galiţia pentru a se întoarce la Sion, inspirate din Biblie şi
Talmud sau din perigrinările sale prin Lwow ( capitala Galiţiei ), Jaffa,
Palestina, Germania şi Ierusalim. După nouă ani petrecuţi în Germania,
unde se şi căsătoreşte, se întoarce la Ierusalim, lecuit de supliciu palestinian,
dedicându-se total creaţiei. Scrie cântece şi versuri de o înaltă pioşenie şi
evlavie, care se vor auzi mai târziu în tranşeele de la Auschwitz,
precum şi nuvele, povestiri ori romane, dintre care enumerămn : Şi s-a îndreptat dealul, Zile groaznice,
Gloria, Mireasa, Focul şi copacii, Poveste simplă, Musafirul rămîne pentru o
noapte şi altele.
.
Premiul Nobel – 1966
Nelly Sachs * 1891 – 1970
Poetă şi dramaturgă israeliană, se naşte în Berlin,
Germania. Din cauza sănătăţii
fragile nu merge la şcoală, studiază cu părinţii săi, apoi singură, manifestând
înclinaţii spre dans, dar nu este încurajată. Fire interiorizată, introvertită,
nu se va căsători niciodată, preferând să se exprime şi să relaţioneze în
scris. La vârsta de 15 ani, după ce citeşte Gösta Berling, începe o corespondenţă cu autorea romanului, scriitoarea suedeză, laureata
Premiului Nobel pentru literatură, Selma
Lagerlöf, care, în 1940, o va ajuta să fugă împreună cu mama sa din Germania,
fiind pe lista celor nominalizaţi pentru exterminare. Nelly Sachs n-o va
cunoaşte pe Selma Lagerlöf in corpore întrucât aceasta murise cu puţin timp
înaintea sosirii ei în Suedia. Debutează şapte ani mai târziu cu volumul In
den Wohnungen des Todes (În sălaşurile morţii), urmat de Sternverdunkelung
(Întunecare de stele), Und niemand weiss weiter (Nimeni nu ştie mai
departe ), Fahrt ins Staublose (Călătorie în Spaţiul-fără-de-praf), Noch
feiert Tod das Leben (Moartea încă mai sărbătoreşte viaţa), Suche nach
Lebenden (În căutarea celor vii şi altele. Poeziile
sale denunţă viguros ororile Holocaustului, precum şi soarta şi exilul
poporului evreu. Ea însăşi laureată a Premiului Nobel pemntru literatură
alături de compatriotul său Samuel
Joseph Agnon avea să spună : “...Agnon întruchipează viitorul poporului evreu
în Israel,
eu reprezint tragedia poporului evreu... “
Premiul Nobel – 1967
Miguel Ángel Asturias * 1899 – 1974
Scriitor
guatemalez, se naşte în Ciudad de Guatemala, îşi face studiile primare în
provincial Baja Veracruz, unde se refugiază împreună cu familia pentru a scăpa
de persecuţiile dictatorului Estrada Cabrera, revine în Ciudad , termină liceul
şi se înscrie la Facultatea
de drept, participând cu studenţii la revolta împotriva dictatorului Cabrera,
dar trei ani mai târziu este silit să fugă din cauza altei lovituri militare şi
a prigoanei dezlănţuite asupra celor cu vederi progresiste. Locuieşte timp de
10 ani la Paris,
traducând în spaniolă epopeea indienilor quiches şi publcând volumul Legendele
Guatemalei, care-l face imediat cunoscut în mediile literare pariziene,
întâlnindu-i pe Henri
Barbusse, Pablo Picasso, Jean
Cocteau, Tristan Tzara etc. Întreţine relaţii cordiale cu
scriitorii latino-americani Cesar Vallejo, Alejo
Carpentier, Arturo Uslar Pietri, publică peste două mii de
articole în reviste din Guatemala, Mexic
sau Argentina şi la 34 de ani se întoarce acasă, scriind şi implicându-se în
viaţa politică ca ministru consilier la Buenos
Aires şi Paris, apoi ca ambasador la
El Salvador. Din vasta sa operă amintim: Leyendas
de Guatemala („Legendele Guatemalei”), Sonetos („Sonete”), El
señor Presidente („Domnul Preşedinte”), Hombres de maíz („Oameni de
porumb”), Week-end en Guatemala („Weekend în Guatemala”), Mulata de
tal („O oarecare mulatră”), Latinoamérica y otros ensayos („America
Latină şi alte eseuri”) şi altele.
Premiul Nobel – 1968
Yasunari Kawabata * 1899 - 1972
Scriitor japonez, se naşte la Osaka, rămâne orfan la
vârsta de patru ani şi are o copilărie zbuciumată, marcată de morţile celor
apropiaţi, vrea să devină pictor, dar tentaţia spre literatură se dovedeşte mai
puternică, motiv pentru care urmează cursurile Universităţii Imperiale din
Tokio, Secţia de Literatură Japoneză. Devine reporter la Mainichi Shinbun din Osaka şi Tokio, scrie intens,
cunoscând la douăzecişişapte de ani recunoaşterea internaţională cu Dansatoarea din Izu (o
poveste despre erotismul dragostei tinere) şi Ţara zăpezilor ( povestea de dragoste dintre un turist
ocazional din Tokio şi o geishă provincială dintr-o staţiune cu izvoare termale
), deţine funcţia de preşedinte al
P.E.N. clubului japonez şi se sinucide enigmatic la vârsta de 73 de ani. Mai
scrie: Meijin („Maestrul de go”), Senbazuru ( O
mie de cocori ), Yama no oto (Vuietul
muntelui ) şi altele.
Premiul Nobel - 1969
Samuel Beckett * 1906 - 1989
Poet irlandez, se naşte în
Dablin, la vârsta de cinci ani urmează
şcoala de muzică, apoi la treisprezece
ani şcoala din Portora Royal, unde a învăţat
şi Oscar Wilde, dovedindu-se un atlet desăvârşit şi un excellent jucător
de cricket ( nominalizat mai târziu să
joace pentru Universitatea din Dablin ). Încă din copilărie manifestă o
tendinţă morbidă spre singurătate, lăsându-se permanent deprimat şi suferind
din cauza aceasta. La douăzecişidoi de ani se mută la Paris,
unde îl cunoaşte pe James Joyce, care-l îndeamnă să scrie, predă o vreme la Trinity College, dar neputându-se acomoda cu rutina unui asemenea
post, pleacă într-o hoinăreală solitară prin Europa. Vizitează Franţa, Anglia,
Germania şi-şi câştigă existenţa scriind sau desfăşurând tot felul de munci
domestice, cunoaşte tot felul de vagabonzi
şi pribegi, despre care va scrie în cărţile sale, iar după aproape zece ani
revine la Paris, unde este înjunghiat
în plină stradă de un cerşetor. Participă la mişcarea de rezistenţă în timpul
celui de-al doilea război mondial, scrie masiv ( începând din anul 1945 )
povestiri scurte, romane şi teatru, cele mai multe populate de creaturi
singuratice, pătrunse de sentimental inutilităţii, gravitând într-un univers
mitic, cel mai adesea absurd şi inexpugnabil, unde umorul subţire se amestecă
tragic cu un sentiment copleşitor de durere şi înfrângere. Din romanele sale amintim Murphy, Watt,
Molloy, Malone Meurt (Malone moare ) etc., piesele de teatru Eleuthéria,
En attendant Godot (Aşteptându-l pe Godot ), Fin de partie
(Ultimul joc), Krapp's Last Tape (Ultima casetă a lui Krapp ), Happy
Days (Zile fericite) sau povestiri precum Breath (Răsuflare),
Stories and Texts for Nothing (Povestiri şi texte fără nici un scop), No's Knife (Cuţitul lui Nu) şi multe
altele.
Premiul Nobel - 1970
Aleksandr Isaievici Soljeniţîn * 1918 – 2008
Scriitor rus, se naşte la Kislodovsk în nordul Caucazului,
unde îşi face studiile primare şi secundare, studiază fizica şi matematica la Universitatea din Rostov, devine ofiţer în
armata sovietică, iar în 1945 este arestat şi condamnat la opt ani de muncă
silnică în lagarele de reeducare din Karaganda pentru că KGB-ul găsise în
corespondenţa sa remarci acide la adresa lui Stalin, idei de povestiri ori
reflecţii personale considerate reacţionare. După executarea pedepsei se
întoarce la Moscova,
începe să scrie O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, Primul cerc, Pavilionul
Canceroşilor, Roata Roşie, Arhipelagul Gulag ( multe dintre ele publicate în Occident ), fiind
permanent în atenţia serviciilor secrete şi autorităţilor comuniste ( mai ales
după primirea Premiului Nobel ), care în 1974 îl expulzează şi-i ridică
cetăţenia sovietică. Se stabileşte lângă Cavendish, Vermont, SUA, unde rămâne tip de
16 ani până când Gorbaciov îi redă cetăţenia. Moare la 90 de ani în urma unei insuficienţe
cardiace.
Premiul Nobel – 1971
Pablo Neruda * 1904 – 1973
Poet
chilian, se naşte la Parral,
la circa 300 km
de Santiago de Chile, unde îşi începe studiile generale, urmează liceul în
localitatea Temuco după moartea mamei sale, iar până la vârsta de 16 ani
publică mai multe poezii în revistele locale. Se înscrie la Institutul pedagogic
din Chile, continuând să scrie
şi să colaboreze la cele mai prestigioase reviste literare, iar la numai 23 de
ani este numit consul onorific la
Rangoon
( Birmania ). Doi ani mai târziu îndeplineşte funcţia de consul la Colombo
( Ceylon ), apoi la Batavia
( Java ), Singapore, Buenos Aires,
unde îl cunoaşte pe Federico Garcia Lorca, Barcelona, Madrid, Paris, Ciudad de
Mexico. La patruzecişiunu de ani se înscrie în Partidul Comunist din Chile şi devine senator pentru ca nu mult după
aceea să părăsească ţara, pe numele său fiind
emis un madat de arestare, vizitează Uniunea Sovietică, Ungaria şi Polonia,
primeşte Premiul Internaţional pentru
Pace împreună cu Picasso, se întoarce în Chile şi este desmnat pentru
funcţia de preşedinte al republicii, dar cedează în favoarea lui Salvador
Allende. La şaizecişi şapte de ani cunoaşte consacrarea supremă prin decernarea
Premiului Nobel pentru literatură şi moare doi ani mai târziu, la câteva zile
de la răsturnarea guvernului Unităţii Populare şi asasinarea lui Salvador Allende. Din
opera sa, marcată de o puternică viziune de stânga, purtând ampreta unei vieţi
dedicate coagulării luptei de eliberare a popoarelor Amercii Latine şi
politicii, menţionăm: Los versos del
capitán (Versurile căpitanului), Las uvas y el viento (Strugurii şi
vântul), Odas elementales (Ode elementare), Nuevas odas elementales
(Noi ode elementare), Tercer libro de odas (A treia carte de ode) Navegacions
y regresos (Navigări şi întoarceri), Cien sonetos de amor (O sută de
sonete de dragoste), Canción de gesta (Cânt de vitejie), Cantos
ceremonials (Cânturi ceremoniale), Plenos poderes (Puteri depline ) Memorial
de Isla Negra (Memorii din insula Neagră), Espada ardiente (Spada
arzândă), Las piedras del
cielo (Pietrele cerului), Geografie infructuasă (Geografia
nerodnică), Incitación al nixonicidio y elogio de la revólución chilena
(Incitaţie la nixonicid şi elogiu revoluţiei chiliene), etc.
Premiul Nobel – 1972
Heinrich Theodor Böll * 1917 - 1985
Scriitor şi dramaturg german, născut în Köln, urmează
şcoala elementară în Köln Raderthal,
apoi liceul de stat Kaiser-Wilhelm, pentru ca la douăzeci de ani să devină
ucenic librar, ocupaţie pe care o părăseşte după un an, începând să scrie şi să
dea lecţii în particular. Recrutat în serviciul naţional de muncă, este admis
după şase luni la universitate, iar după un an este înrolat în armată,
participând până la sfârşitul războiului în diverse unităţi militare din
Franţa, Uniunea Sovietică, România, Ungaria şi Germania de vest, unde, către
sfârşitul celui de-al doilea război mondial, este luat prizonier de americani
şi internat într-un lagăr francez, apoi într-altul belgian. După război trece
prin purgatorial reconstrucţiei Germaniei, locuieşte undeva la ţară, într-o casă distrusă, la refacerea căreia munceşte
cu familia sa, îşi continuă studiile official pentru a beneficia de cardul de
alimente, stabileşte legături importante cu scriitorii vremii şi munceşte o
vreme la Biroul
de Statistică Köln. Din 1951 trăieşte din munca de scriitor profesionist.
Scrie: Der Zug war pünktlich (Trenul
a ajuns la timp), Das Vermächtnis (Testamentul unui soldat), Wanderer, kommst du nach Spa (Străine du vorba Spartanilor), Die
schwarzen Schafe (Oile negre),
Nicht nur zur Weihnachtszeit (Crăciunul
de mai multe ori pe an), Wo warst du, Adam? (Şi tu unde ai fost, Adame?), Der
Engel schwieg (Îngerul tacut),
Und sagte kein einziges Wort (Să
nu mai spui nici-un cuvânt), Haus ohne Hüter (Casa fără paznici), Das Brot der
frühen Jahre (Pâinea anilor de
inceput), Irisches Tagebuch (Jurnal irlandez), Die Spurlosen (Persoane dispărute), Doktor Murkes gesammeltes Schweigen
(Tăcerea adunată a doctorului Murke),
Billard um halb zehn (Partida
de biliard de la nouă şi jumătate ), Ein Schluck Erde, (O gură de pământ), Ansichten eines
Clowns (Claunul), Entfernung
von der Truppe (Absent nemotivat
), Ende einer Dienstfahrt (Sfârşitul
misiunii), Fürsorgliche Belagerung (Plasa de siguranţă), Was soll aus dem Jungen bloss werden?
(Ce se va alege de băiatul asta ?),
Die Verwundung (Accidentul),
Frauen vor Flusslandschaft (Femei
intr-un peisaj cu un râu), etc.
Premiul Nobel – 1973
Patrick White * 1912 - 1990
Scriitor australian, îşi face studiile
primare la Sydney,
iar pe cele secundare şi universitare în Anglia,
locul naşterii sale. După absolvirea Universităţii din Cambridge îşi începe activitatea literară,
debutând cu romanul The Happy Valley (Valea fericită), se înrolează în
aviaţia britanică, execută diferite misiuni în Orientul Apropiat, Egipt şi
Grecia. Sfârşitul celui de-al doilea război mondial îl găseşte la Londra, unde publică
romanul The Aunt's Story (Povestea mătuşii), apoi se repatriază, ducând
până la sfârşitul vieţii o existenţă bucolică în Castle Hill, Australia. Scrie The
Tree of Man (Copacul omului), Voss, Riders in the Chariot, The Solid
Mandala ( Bila vrăjită ), Happy
Valley şi The
Aunt's Story şi multe altele.
Premiul Nobel – 1974
Eyvind
Olof Verner Johnson* 1900 - 1976
Scriitor suedez, se naşte la Svartbjörsbyn, lângă
Boden, îşi face
studiile generale cu dificultate, din cauza situaţiei familiale, iar la
paisprezece ani pleacă în lume pentru a-şi câştiga singur existenţa, muncind la
fasonatul lemnului, în construcţii, la fabricarea cărămizilor, ca vânzător de
bilete, plasator sau operator într-un cinematograf. Încearcă să trăiască din
scris, fără success, editează cu un grup de scriitori “Caii verzi” revista
literară Vãr Nutid (Prezentul
nostru), continuă să facă tot felul de munci, pleacă în Germania, ajunge
la Paris,
scriind la un ziar în suedeză, muncind ca fierar betonist sau spălător de vase
la un hotel. Revine în Suedia la douăzecişitrei de ani, unde va şi muri la
vârsta de şaptezecişişase de ani, lăsând în urmă o operă destul de
controversată: De fyra främlingarna (Cei patru străini ), Stad i mörker (Oraş în umbră ) , Avsked till
Hamlet (Adio, Hamlet ), Regn
i gryningen (Ploaie în zori
), Romanen om Olof (Romanul
despre Olef ), Grupp Krilon ( Grupul Krilon ), Strändernas svall (Valul uriaş ), Drömmar om rosor
och eld (Vise despre trandafiri şi
flăcări ), Molnen över Metapontion (Nori peste Metapontion ), Hans Nådes tid (Vremea Măriei Sale ), etc.
Premiul Nobel – 1974
Harry Martinson * 1904 - 1978
Scriitor suedez, se naşte la Blekinge, la
şase ani rămâne orfan, este încredinţat de comunitate unei familii, îşi face
studiile elementare, după care fuge de la părinţii adoptivi, vagabondeaz o
vreme prin Suedia, se îmbarcă marinar, navigând şase ani pe mările lumii,
făcând tot felul de munci domestice şi debutând la douăzecişişase de ani cu
volumele de proză Resor untan mål ( Călătorii fără ţel ) şi Kap
Farväl ( Capul Adio ), inspirate din viaţa sa aventuroasă. Se căsătoreşte
în două rânduri, are o tentativă de sinucidere şi primeşte cea mai înaltă
distincţie a Academiei suedeze, alături de Eyvind Olof Verner Johnson, Premiul Nobel pentru literatură. Din opera
sa spicuim: Nässlorna blomma (Floarea de urzică), Vägen till
Klockrike (Drumul spre Calea-ntoarsă ), Spökskepp, Aniara
(poeme cosmice ), Verklighet till döds (Realitatea care ucide) etc.
Premiul Nobel – 1975
Eugenio Montale * 1896 – 1981
Poet, prozator, editor şi translator
Italian, se naşte la Genova,
unde îşi începe sudiile generale, întrerupte mereu din cauza sănătăţii precare,
manifestă înclinaţii native spre muzică şi lectură, rămânând însă toată viaţa
un autodidact, serveşte la începutul primului război mondial ca ofiţer de
infanterie în armata italiană, iar după război începe să scrie poezie şi
cronică muzicală. Se stabileşte la
Florenţa, ca director al Vieusseux Gabinetto bibliotecă,
unde rămâne până la declanşarea celui de-al
doilea război mondial, se mută la
Lugano, în Elveţia, iar din 1948 la Milano, ţinând ani în şir
cronica muzicală a ziarului Corriere della sera. Se stinge la optzecişicinci de
ani, lăsând în urma
sa o operă restrânsă, dar de o mare valoare şi diversitate artistică,
străbătută, cum avea să remarce juriul Nobel “... de o mare sensibilitate
artistică în interpretarea valorilor umane sub semnul unei concepții de viață
dincolo de iluzii...”:: Ossi di seppia (Oase
de sepie), Le occasioni (Prilejurile), Finisterre (Finister), Quaderno
di traduzioni, La bufera e altro (Furtuna şi altele), Farfalla di
Dinard, Xenia, Auto da fè, Fuori
di casa, Satura, Sulla poesia, Quaderno di quattro anni,
etc.
Premiul Nobel – 1976
Saul Bellow * 1915 – 2005
Scriitor evreu american, se naşte în Québec (Canada), dar
trăieşte şi îşi face studiile generale în Chicago,
Illinois. Urmează o vreme
cursurile Universităţii din Chicago,
apoi se transferă la la Universitatea Northwestern, specializându-se în
sociologie şi antropologie, domenii care aveu să-l ajute enorm în actvitatea sa
literară. La douăzecişişase de ani devine cetăţean american naturalizat, intră
în marina comercială în timpul celui de-al doilea război mondial, predă la Universitatea din Minnesota şi după o
scurtă şedere la Paris,
ocupă o catedră la
Universitatea din Puerto Rico de la Rio Piedras, apoi la Universitatea din
Chicago, zece ani mai tîrziu, desfăşurând în paralel o laborioasă activitate
literară şi primind numeroase premii, printre care Premiul
Pulitzer pentru "Darul lui Humboldt" sau Premiul Nobel pentru literatură "pentru
înţelegerea umană şi analiza subtilă a culturii contemporane...”.Amintim din romanele sale de succes: Dangling
Man (Omul suspendat
), Seize the Day ( Trăieşte-ţi
clipa ), Henderson the Rain King ( Henderson, regele ploii ),
Herzog, Mr.Sammler's
Planet ( Planeta domnului
Sammler ), To Jerusalem and Back ( Până la Ierusalim şi înapoi
), The Dean's December ( Iarna decanului ), The Bellarosa Connection ( Filiera Bellarosa )
Premiul Nobel - 1977
Vicente Aleixandre * 1898 – 1984
Poet spaniol, se naşte în Sevillia,
copilăreşte la Malaga,
unde îşi face studiile generale, iar la unsprezece ani ajunge la Madrid, urmând şcoala
comercială şi dreptul. Predă lecţii de legislaţie comercială în diferite şcoli,
se angajează ca funcţionar la o companie de căi ferate, dar renunţă după scurt
timp din cauza sănătăţii
şubrede la orice activitate profesională, dedicându-se scrisului. Participă la
războiul civil, din partea republicanilor, rămâne în Madrid după terminarea acestuia, suportând
opresiunile regimului frnchist, apoi revine în atenţia publicului ca
reprezentant de frunte al generaţiei 27. În aceşti ani a călătorit prin Portugalia, Anglia,
Elveţia şi Franţa, scriind în inconfundabilul său stil suprarealist şi
cunoscând consacrarea supremă prin Premiul Nobel pentru literatură. Moare la
optzecişişase de ani lăsând în urmă o operă
remarcabilă, din care spicuim: Ámbito ( Incinta ), Espadas como labios ( Spade cu buzele ), La destrucción o el amor
( Distrugerea sau iubirea ), Sombra
del paraíso ( Umbra paradisului ), En
un vasto dominio ( Într-un vas domeniu ).
Premiul Nobel – 1978
Isaac Bashevis Singer * 1902 – 1991
Scriitor evreu American de limbă idiş, născut
în Polonia, este instruit pentru cariera teologică de tatăl său rabin hasid
până la doisprezece ani, urmează seminariul rabbinic Tahkemoni din Varşovia,
renunţă la modul de trai religios şi îmbrăţişează literature, devenind corector
şi traducător la publicaţia în limba idiş
Literarische Blater. La treizecişi trei de ani emigrează în Statele
Unite din calea războiului, stabilindu-se în Belnord, Manhattan, unde lucrează ca jurnalist şi
editorialist pentru The Forward, dar şi scriind prolific mare parte
din opera sa de largă întindere, laureată cu Premiul Nobel pentru literatură.
Moare la optzecişinouă de ani răpus de un accident vascular. Din romanele sale
amintim: Satan in Goray (Satan în Goray), The Family Moskat (Familia MosKat), The
Magician of Lublin (Magicianul din Lublin), The Slave (Sclav), The
Manor, The Fearsome Inn, Mazel and Shlimazel, The Estate,
Elijah The Slave, Joseph and Koza or the Sacrifice to the Vistula,
The Wicked City , Fools of Chelm, Naftali and the Storyteller
and His Horse, Sus, The Certificate, Meshugah, Shadows on
the Hudson, etc.
Premiul Nobel – 1979
Odysseas Elytis * 1911 - 1996
Poet grec, născut în Lesbos,
la patru ani se mută cu părinţii la
Atena, unde absolvă cursurile generale, liceul şi audiază
cursuri la Facultatea
de Drept. Începe să scrie versuri,
participă ca sublocotenent în cel de-al doilea război mondial, luptând în
munţii Greciei şi Albaniei, se stabileşte la Paris
după război, unde cunoaşte o pleiadă de oameni iluştri precum Reverdy, Breton, Tzara, Ungaretti, Matisse, Picasso, Francoise Gilot, Chagall, Giacometti, etc., călătoreşte în Elveţia, Anglia, Spania,
Statele Unite, Uniunea Sovietică sau Bulgaria, îndeplinid diferite funcţii în
radio-televiziunea greacă, cât şi în structurile de conducere ale teatrului
grecesc. Se stinge din viaţa la optzecişipatru de ani în Atena. Din opera sa
spicuim : Προσανατολισμοί (Orientări), Ηλιος ο πρώτος, παραλλαγές
πάνω σε μιαν αχτίδα (Soarele Întâiul), Άσμα ηρωικό και πένθιμο για τον
χαμένο ανθυπολοχαγό της Αλβανίας (Cântec eroic şi funebru pentru
sublocotenentul căzut în Albania), Ο ήλιος ο ηλιάτορας Soarele
Însoritul), Το Μονόγραμμα (Monograma), Τα Ετεροθαλή (Răsleţele), Σηματολόγιον
(Cartea Semnelor), Μαρία Νεφέλη (Maria Nefeli), Ο Μικρός Ναυτίλος
(Micul marinar), etc.
Premiul Nobel – 1980
Czesław Miłosz * 1911 – 2004
Poet şi scriitor polonez, se naşte în Lituania dintr-o familie de
nobili polonezi, învaţă şi copilăreşte în satul
Seteniai, urmează gimnaziul la Sigismund Augustus Gymnasium din Vilnius, studiază dreptul la Universitatea Stefan Batory, pleacă pentru scurtă
vreme la Paris,
apoi lucrează la postul de radio polonez din Vilnius, de unde este concediat
pentru vederile sale de stânga. Se angajează la postul de radio naţional din
Varşovia, pleacă pe front în calitate de reporter, iar după ocuparea Poloniei
se întoarce la Vilnius,
dar pleacă şi de aici din calea trupelor sovietice, revenind la Varşovia şi trăind în
clandestinitate până în 1944. După război intră în diplomaţie, fiind numit
ataşat cultural la ambasada Poloniei din Paris
pentru ca în 195o, după ce i se confiscă paşaportul şi este considerat
indezirabil de regimul communist, să ceară azil politic în Franţa. Zece ani
mai târziu emigrează în Statele Unite, predă slavistica la University
of California (Berkeley) până în 1984, când se pensionează.
Moare la Cracovia
la nouăzecişitrei de ani după treizeci de ani de exil şi douăzecişitrei de ani
de autoexil, lăsând în urmă o operă impresionantă: Trzy zimy, (Trei ierni),Ocalenie, (Salvare), Zniewolony umysł,
eseu (Gândirea captivă ), Światło
dzienne, (Lumina zilei), Traktat
poetycki, (Tratat de poetica),
Król Popiel i inne wiersze, (Regele
Popiel si alte versuri), The History of Polish Literature, (Istoria literaturii poloneze), Gdzie
wschodzi słońce i kędy zapada, (Unde
rasare si apune soarele), Ziemia Ulro, (Tinutul Ulro ),Ogród nauk, (Gradina stiintei), The Witness of Poetry (Martorul poeziei), Kroniki, (Cronici), Dalsze okolice, (Imprejurimi îndepartate), Metafizyczna
pauza, (Pauza metafizică),
Życie na wyspach, (Viaţa in
insule), etc.
Premiul Nobel – 1981
Elias Canetti * 1905 – 1994
Scriitor evreu de origine bulgară, se
naşte în Rusciuc ( Ruse ), la cinci ani se mută
cu părinţii în Anglia, apoi la Viena, Zürich şi Germania,
unde termină liceul, vorbind fluent bulgara, engleza, franceza şi ladino (
limba maternă a mamei ), inclusiv germana, limbă în care îşi va scrie întreaga
sa operă lierară. Se inscrie la Universitatea din
Viena pentru a studia chimia, îşi ia diploma, dar nu va practica niciodată
profesia de chimist. Doi ani mai târziu scrie romanul Die Blendung ( Orbirea ), care îi va aduce recunoaşterea şi
consacrarea internaţională (Premiul Nobel pentru literatură ), la care se
adaugă piese de teatru, eseuri, traduceri, alte scrieri precum: Hochzeit (
Nunta ), Die Befristete ( Condamnaţii ), Masse und Macht ( Masele şi puterea ),
etc.
Premiul Nobel – 1982
Gabriel García Márquez * 1927
Scriitor Columbian, se naşte în Aracataca,
începe şcoala la Colegiul
San José din
Barranquilla,
termină ultimile clase şi Liceul de băieţi din Zipaquirá, se mută cu părinţii în
Bogota cu intenţia de a urma Dreptul şi Ştiinţele Politice la Universitatea
Naţională din Columbia, dar renunţă pentru a pleca în Cartagena de Indias să lucreze ca reporter la
ziarul El Universal. La douăzecişidoi de ani se întoarce în Barranquilla,
unde lucrează la ziarul El Heraldo, apoi la
El Espectator din Bogota, rămâne o vreme în
Europa, se stabileşte în Venezuela, iar după triunmful revoluţiei din Cuba
lucrază pentru agenţia de presă cubaneză Presa Latină, devenind corespondent al
acesteia în New York. Privit cu ostalitate de cubanezii exilaţi şi de CIA, se
mută în Mexic, schimbându-şi timp de douăzeci de ani domiciliu incontinuu: Barcelona, Cartagena de Indias, Havana, Paris şi din nou în Mexic,
unde trăieşte şi în prezent. Din impresionanta sa operă, laureată cu Premiul
Nobel pentru literatură, amintim: Ojos de perro azul (Ochi de câine albastru), La Hojarasca (Frunze
uscate), Relato de un náufrago (Povestea
unui naufragiat), El canibal (Canibalul), Un día después del sábado (O zi după sâmbătă), La mala hora
(O oră rea), El coronel nu
tiene quien le escriba (Colonelului
nu are cine să-i scrie), Los funerales de la Mamá Grande (Funeraliile bunicii), Un señior
muy viejo con unas alas enormes (Un
domn foarte bătrân şi cu nişte aripi enorme), Cien años de soledad
(Un veac de singurătate), Monólogo
de Isabel viendo llover en Macondo (Monologul
Isabelei văzând ploaia din Macondo), Cuando era feliz e indocumentado
(Când eram fericit şi nedocumentat),
El otono del patriarca (Toamna
patriarhului),Todos los cuentos (Toate poveştile), Crónica de una muerte anunciada (Cronica unei morţi anunţate), Viva
Sandino (Trăiască Sandino),
Noticia de un secuestro (Ştiri
despre o răpire), El amor en los tiempos del colera (Dragoste in vremea holerei), El
general en su laberinto (Generalul
în labirintul său), Vivir para contarla (Să trăieşti şi să povesteşti), Memorias de mis putas tristes
(Amintirile curvelor mele triste),
El rastro de tu sangre en la nieve (Urma sângelui tău pe zăpadă), Del amor y otros demonios (Despre dragoste si alti demoni).
Premiul Nobel – 1983
Sir William Gerald Golding * 1911 - 1993
Scriitor britanic, se naşte la St. Columb Minor (
Newquay, Cornwall
), unde îşi face studiile elementare, se mută cu părinţii la Marlborough,
urmează Marlborough Grammar School, apoi merge la Universitatea din Oxford
( Colegiul Brasenose ), ia parte la debarcarea din Normandia, fiind
rand pe rand actor, marinar, muzician sau professor de engleză şi filozofie la Bishop Wordsworth's
School din Salisbury. Deşi debutează la nouăsprezece ani, cu o
culegere de poeme, începe să scrie cu adevărat abia la cincizeci de ani, The
Lord of the Flies, din 1954 ( Împăratul
muştelor ), fiind primul său roman de răsunet, urmat de alte unsprecece
şi două volume de eseuri. Se stinge la optzecişidoi de ani la Perranarworthal, lângă Truro,
în Cornwall.
Din creaţia sa amintim: The Inheritors ( Moştenitorii
), Pincher Martin ( Martin cel avid ), The
Brass Butterfly ( Fluturele de aramă ), Free Fall (Cădere liberă), The
Pyramid (Piramida ), To the Ends of the Earth ( Călătorie la capătul pământului )
Premiul Nobel – 1984
Jaroslav Seifert * 1901 - 1986
Poet,
scriitor şi journalist ceh, se naşte într-o suburbia a Pragăi, într-o familie
de muncitori, îşi face sporadic studiile generale, autoinstruindu-se şi lucrând
de tânăr pentru ziarul Partidului Comunist Rude
Pravo sau editând jurnalele Rovnost, Srsatec, Reflektor. Pune bazele mişcării avangardiste Devětsill,
devenind însă repede indezirabil pentru regimul communist după semnarea
documentului programmatic Charta '77, alături de Vaclav
Havel şi Pavel Kohout, fiind exclus din
Partidul Comunist pentru ca în perioada deschisă de "primăvara
pragheză" i se atribuie titlul de Artist al Poporului şi, pentru scurt
timp, funcţia de preşedinte al Uniunii scriitorilor cehoslovaci. De-a lungul
vieţii, care sfârşeşte la optzecişicinci de ani, publică peste treizeci de
colecţii de poezie, fiind răsplătit pentru întreaga sa operă cu Premiul Nobel
pentru literatură. Amintim câteva din creaţiile sale:Město v slzách
(Oraşul în lacrimi), Samá láska (Numai dragostea), Na vlnách TSF
(Pe undele TSF), Slavík zpivá špatně (Privighetoarea cântă fals), Poštovni
holub (Porumbelul călător), Hvězdy Rajskou Zahradou (Stele deasupra
Raiului), Jablko z klína (Poemul argilei), Ruce Venušiny (Mâinile
lui Venus), Jaro sbohem (Adio primăvară), Zhasněte světla
(Îmbrăcată în lumină), Vějíř Boženy Němcové (Evantaiul Bozenei Nemcova),
Kamenný most (Podul de piatră), Přilba hlíny (Casca plină de
pământ), Ruka a plamen (Mâna şi flacăra), Šel malíř chudě do světa
(Până când nu plouă pe sicriu), Halleyova kometa (Cometa Halley), Kniha
o Praze (Cartea oraşului Praga), Deštník z Piccadilly (Umbrela lui
Picadilly), Všechny krásy světa (Toate frumuseţile lumii), etc.
Premiul Nobel – 1985
Claude Simon
* 1913 – 2005
Scriitor francez, se naşte înTananarive, Madagascar, creşte şi se instruieşte în Perpignan, districtul Roussillon, face şcoala secundară la Collège Stanislas din Paris, cu sejururi scurte la Oxford şi Cambridge, ia
cursuri de pictură la André Lhote Academie, călătoreşte prin Spania,
Germania, Uniunea Sovietică, Italia şi Grecia. Participă la Războiul civil din
Spania, se înrolează în armata franceză
şi ia parte la bătălia de la Meuse, la capătul căreia este luat
prizonier de germani, evadează şi se alatură Rezistenţei. După război,
locuieşte alternativ când la Paris,
când la Salces,
câştigându-şi existenţa ca producător de vinuri şi scriitor. Se stinge la
nouăzecişidoi de ani la Paris,
rămânând în memoria omenirii ca părintele mişcării Nouveau roman. Din romanele
sale amintim: Le Sacre du Printemps ( Ritual de primăvară ), Le vent ( Vânt ), L'Herbe (
Iarbă ), La Route des Flandres (
Drumul Flandrei ), La
Bataille de Pharsale ( Bătălia de la Pharsalus),
Triptyque ( Triptic ), etc.
Premiul Nobel - 1986
Oluwole Akinwande Soyinka *
1934
Scriitor
nigerian, se naşte în Abeokuta, unde îşi face studiile primare, termină
colegiul la Ibadan,
apoi universitatea locală, pentru ca la douăzeci de ani să urmeze cursurile
Universităţii din Leeds, specializându-se în literatura engleză. După
absolvirea universităţii lucrează ca dramaturg şi actor la Royal Court
Theatre din Londra, iar după
întoarcerea în Nigerea predă literatura comparată la Universităţiole
din Lagos, Ibadan
şi IFE. Este
arestat în timpul războiului civil din Nigeria, eliberat, se autoexilează în
timpul dictaturii lui Sani Abacha în SUA, revine pentru scurtă vreme
în ţară, apoi se întoarce pentru a se dedica carierei universitare (
Universitatea Emory din Atlanta şi Universitatea Nevada, Las Vegas ). Scrie
piesele de teatru :„Dansul pădurilor" („A Dance of the Forests"),
„Leul şi giuvaierul" („The Lion and the Jewel"), „Moartea şi
călăreţul regelui" („Death and the King's Horseman"), „De la Zia, cu dragoste" („From
Zia, with Love"), romanul „Interpreţii" („The Interpreters"),
poezii, eseuri, jurnale etc.
Premiul Nobel – 1987
Iosif Brodsky
Aleksandrovich* 1940 – 1996
Poet
şi eseist ruso-american, se naşte la Leningrad,
unde îşi face studiile primare şi gimnaziale, la cincisprezece ani părăseşte
liceul, se angajează ca frezor într-o întreprindere, citeşte enorm, lucrează ca
ajutor de anatomatolog la morga închisorii din Kresty, unde ajută la efectuarea
autopsiilor, visând să ajungă chirurg. Însoţeşte expediţiile geologice ca
lucrător necalificat, ocupându-se cu transportul bagajelor, învaţă limba
engleză, colaborează cu diverse edituri ca traducător, îşi însuşeşte limba
sârbă, croată şi polonă, frecventează adesea cursurile Universităţii Sankt
Petersburg, munceşte ca fochist, sanitar sau fotograf. Începe să scrie, devine
cunoscut în lumea literară prin poeziile sale nonconformiste, intră în vizorul
poliţiei politice, este judecat pentru parazitism, condamnat la deportare şi la
muncă silnică în ţinuturile îndepărtate ale Arhanghelskului, în extremul nord
european al Uniunii Sovietice, iar opt ani mai târziu este expulzat din ţară.
Trece prin Viena, traversează Oceanul şi se stabileşte în America, unde lucrează ca profesor invitat la Catedra de Slavistică a
Universităţii din Michigan,
ţinând prelegeri la cele mai faimoase
universităţi şi colegii şi cunoscând consacrarea supremă prin obţinerea
Premiului Nobel pentru literatură. Se stinge la cincizeicişişase de ani, în
somn, în urma
unui infarct, fiind înomormântat în cimitirul veneţian de pe Insula San Michele.
Scrie primul volum de versuri “Stihotvorenija i poemy”, “Demokratia” ( Democraţia
) “Marmor” (Marmora), “P’esa dlea golosa
i saksofona” ( Piesă pentru voce şi saxofon), “Elegy for John Donne” (Elegie
pentru John Donne), “Odisei Telemaku” ( Ulise către Telemah), “Pesnea
nevinnosti” ( Cântecul nevinovăţiei), “Na smert’ druga” (La moartea unui prieten) şi multe altele.
Premiul Nobel - 1988
Naghib Mahfuz* 1911 - 2006
Scriitor
egiptean, se naşte în Gamaliy din Cairo, unde îşi face studiile medii, apoi pe
cele univeristare ( Universitatea din Cairo), lucrând în administraţia acesteia
până la douăzecişiopt de ani, ocupă apoi o funcţie de funcţionar la Ministerul Cultelor,
este numit pentru scurt timp de Gamal Abdel Nasser director de Supravegherea
Artelor şi al Fundaţiei pentru Cinematografie, după care se întoarce la Ministerul Cultelor
în calitate de consilier. La optezecişidoi de ani este ţinta unui atentat pus
la cale de şeicul Omar, supraveţuieşte, dar nu-şi mai revine niciodată pe
deplin, iar treisprezece ani mai târziu, în urma unei căderi şi a unui atac de
cord, îşi găseşte sfârşitul într-un spital din Cairo, fiind îngropat la
moscheea Al Rashdan din Nasr City. Din opera sa vastă amintim : Trilogia Cairolui ( din care fac parte
romanele O plimbare prin palat,
Palatul dorintei si Strada Zahar), Băieţii de pe strada Noastră, Pălăvrăgeala pe Nil, Prepeliţele şi toamna, Miramar,
O mie si una de nopti si zile sau
Akhenaton, cel care salasluieste in adevar, etc.
Premiul Nobel – 1989
Camilo José Cela* 1916 - 2002
Scriitor spaniol, se naşte la
Iria Flavia, se mută la Madrid câţiva ani mai
târziu, unde îşi face studiile medii, se înscrie la facultatea de medicină, dar
o abandonează repede pentru a urma facultatea de literatură şi filozofie.
Începe să scrie primele poeme, iar la douăzeci de ani, în timpul războiului
civil spaniol, se înrolează în armată de partea franchiştilor, este rănit şi
traumatizat de expierienţa războiului, devenind brusc un adversar a lui Franco,
ca şi prietenul său Ernest Hemingway, lucru care se va manifesta şi în opera sa
literară. Renunţă definitiv la drept şi se dedică exclusiv literaturii,
cochetează cu pictura şi filmul, scriind de-a lungul vieţii peste şaptezeci de
volume, dintre care zece romane, şi fiind răsplătit cu premii şi onoruri dintre
cele mai înalte. Se stinge din viaţă la optzecişişase de ani la Madrid
în urma unei insuficienţe cardiace. Din opera sa amintim: La familia de Pascual Duarte (Familia lui Pascal Duarte), Pabellón
de reposo, Nuevas andanzas y desventuras de Lazarillo de Tormes, Viaje a la Alcarria, El Gallego y su cuadrilla (Galicianul şi
ceata sa), La colmena (Stupul), Mrs. Caldwell habla con su hijo (Mrs.
Caldwell vorbeşte cu fiul ei), Oficio de tinieblas 5 (Ocupaţia
întunericului, 5), Mazurca para dos
muertos (Mazurcă pentru doi morţi.
Premiul Nobel – 1990
Octavio Paz* 1914 - 1998
Poet, eseist şi diplomat mexican, se naşte
în Mexico City, îşi face studiile
elementare, apoi pe cele secundare la Colegiul Williams, situat în Benito Juarez, liceul în
limba franceză la Morelos College, din
Mexico City, apoi dreptul la Universitatea Nacional Autonoma de
Mexic. Merge în Spania, solidarizează cu republicanii, dar după
represiunea brutală a muncitorilor din Catalonia
se distanţează de aceştia, denunţând cu aplomb lagărele de concentrare
sovietice şi crimele lui Stalin. Studiază o vreme la Universitatea Berkeley din California,
îmbrăţişează cariera de diplomat, servind interesele Mexicului în Franţa, India,
Japonia, Elveţia, UNESCO sau coordonând diverse compartimente din cadrul
Ministerul Afacerilor Externe. După douăzecşitrei de ani în serviciul public,
în 1968 renunţă la diplomaţie pentru a se dedica scrisului. Opera sa poetică
este marcată de influenţele marxiste, suprarealiste, existenţialiste, budiste,
hinduiste sau cubiste. Desfăşoară o prolifică creaţie eseistică, scriind
despre arta aztecă, despre budismul tantric, despre politica mexicană, despre
socialismul utopic şi desidenţa sovietică, despre avangardismul poetic, despre
filosofie, etc. Se stinge din viaţă la optzecişipatru de ani. Din opra sa
amintim: No pasaran, Libertad bajo
palabra, Aguila o sol? Piedra de sol, Blanco, Ladera este, Hijos del aire, El
labirinto de la soledad, El arco y la lira, Las peras del olno, Conjunciones y
disyunciones, El mono gramatico, One Earth, Four or Five Worlds, etc.
Premiul Nobel – 1991
Nadine Gordimer* 1923 -
Scriitoare din Africa de Sud, se naşte în Springs, Guateng, o regiune
minieră din afara Joahnnesburg-ului, dintr-o familie de evrei lituanieni,
educaţia şi-o face într-o mănăstire catolică şi acasă, începînd să scrie de la
vârsta de cincisprezece ani. Studiază timp de un an la Universitatea
Witwatersrand, se mută în Johannesburg, la treizeci
de ani publică primul roman, se implică în lupta anti- apartheid, alături de
Nelson Mandela, conferenţiază la mai multe universităţi din Statele Unite şi
opera ei este interzisă în ţara de baştină. Se înscrie în Congresul Naţional
African, paricipă la demonstraţii anti-apartheid, luptă pentru eradicarea SIDA
şi cunoaşte consacrarea internaţională prin obţinerea râvnitului Premiu Nobel
pentru literatură.. Din Opera ei amintim: Zile mincinoase (The Lying Days),
O lume de străini (A World of Strangers), (Occasion for Loving),
(The Late Bourgeois World), Un oaspete de onoare (A Guest of Honour),
Ecologistul (The Conservationist), Fiica lui Burger (Burger's
Daughter), Oamenii lui Julie (July's People), (Sport of Nature),
Povestea fiului meu (My Son's Story), Nimeni care să mă însoţeasca (None
to Accompany Me), Arma din casa (The House Gun), (The Pickup).
Premiul Nobel – 1992
Derek Walcott* 1930 –
Scriitor, poet, dramaturg şi artist
vizual, se naşte în insula Sfânta Lucia, situată în Marea Caraibelor, în
Arhipelagul Antilele Mici, îşi face studiile la
St. Mary’s College, de pe insula natală,
urmează Universitatea West Indies, Kingston, din Jamaica şi se stabileşte la Trinidad, devenind
critic, profesor şi jurnalist. La treizeci de ani preia conducerea “ Trinidad
Theater Workshop”, punându-şi în scenă creaţia sa dramatică, predă la câteva
universităţi de prestigiu, printe care Boston University, Harvard, de unde îşi
retrage candidatura la catedra de poezie din cauza unei acuzaţii de hărţuire
sexuală, care nu s-a confirmat. Un an mai târziu accede la aceeaşi funcţie la Universitatea
din Essex,
iar la şaizecişi doi de ani primeşte Premiul Nobel pentru literatură. Din opera
sa amintim: „25 Poems"( volum de
debut ), „In a Green Night",
„Castaway", „The Gulf", „The Fortunate Traveller", „Midsummer", „Omeros", „Dream of
Monkey Mountain"( piesă de teatru ), „Selected Poems", „White
Egrets" şi altele.
Premiul Nobel – 1993
Toni Morrison* 1931 –
Scriitoare
americană de culoare, se naşte la
Lorain, Ohaio, unde îşi face studiile primare şi secundare,
urmează Universitatea Howard şi îşi ia masteratul la Universitatea
Cornell, devine asistent universitar la catedra de limbă engleză
a Universităţii Texas, Huston, se întoarce la Howoard, apoi opteză
pentru munca de editor pentru Random House, New York. Începe să scrie şi să
cunoască un suces imens prin zugrăvirea vieţii negrilor, devenind prima femeie
de culoare care primeşte Premiul Nobel pentru literatură, alte premii naţionale
şi onoruri greu de imaginat cu jumătate de secol în urmă. În paralel, predă la Universităţile New
York, Albany şi Princeton,
de unde se şi pensionează. Din romanele sale amintim: Bluest Eye, Sula, Cântarea lui Solomon, Gudron de copil, Iubit, Jazz,
Paradise, Dragoste, A Mercy, Acasă şi altele.
Premiul Nobel - 1994
Kenzaburō Ōe* 1935 –
Scriitor
japonez, se naşte în Shikoku, unde îşi face studiile primare, pleacă la Tokio după cel de-al doilea
război mondial, se înscrie la
Universitate, departamentul de literatură franceză, începe să
scrie inspirat de marii giganţi ai literaturii europene şi americane, reluând
teme mitice japoneze, înrădăcinate în mintea sa din copilărie, dar şi plonjând
în prezentul dureros al unei Japonii de după război, cu dramele şi frământările
sale. După dezastru de la Fukushima
din 2011 devine un adversar declarat al producerii energiei nucleare, cerând
guvernului nipon să renunţe la repornirea centralei distrusă de tsunami. Din
opera sa amintim: „Shisha no ogori”
(Mândria morţilor – nuvelă ), „Sevuntīn”
(Şaptesprăzece), , „Hiroshima nōto”
(Caietul Hiroshima), „Man'en gan'nen no
futtobōru” (Fotbal în primul an al erei Man'en), „Warera no kyōki wo ikinobiru michi wo oshieyo” (Învaţă-ne cum să
trecem peste nebunia noastră), „Kōzui wa
waga tamashii ni oyobi” (Potopul ne inundă sufletul), „Atarashii hito yo, mezameyo” (Oameni noi, deşteptaţi-vă!), „Memushiri
kouchi” (Rupe mugurii, împuşcă copii!), „Natsukashī toshi e no tegami” (Scrisori către ani nostalgici), Moeagaru midori no ki” (Copacii verzi în
flăcări ),”Sukuinushi' ga nagurareru
made” (Până când Mântuitorul va fi lovit), „Yureugoku (Vashirēshon) (Oscilaţie)”, „Ōinaru hi ni” (În ziua cea mare),
Premiul Nobel – 1995
Seamus Heaney* 1939 -
Scriitor şi poet irlandez, se naşte la Bellaghy, Irlanda de
Nord, unde îşi face studiile primare, colegiul St.
Columb, apoi Universitatea Queen din Belfast, secţiunea limba
şi literatura engleză. Devine lector la Colegiu
Sf. Iosif, lector de engleză la
Universitatea Queen, lector invitat la Universitatea
Berkeley, California,
lector de limba engleză la Colegiu
Caysfort în Dablin, profesor de retorică şi oratorie la Universitatea
Harvard, profesor de poezie la Universitatea din Oxford, scriindu-şi în
paralel impresionanta sa operă, pentru care primeşte Premiul Nobel pentru
literatură, alături de alte premii, onoruri şi distincţii. Din creaţia sa
amintim: The Spirit Level, District and
Circle, Beowulf, The Haw Lantern, Human Chain şi altele.
Premiul Nobel - 1996
Wisława Szymborska* 1923 -
Poetă,
eseistă şi traducătoare poloneză, se naşte la Kornik şi numai
după şapte ani se mută la
Cracovia, unde îşi va urma studiile primare şi secundare şi
va trăi până la sfârşitul vieţii. În timpul celui de-al doilea război mondial
ia lecţii în subteran şi lucrează într-o companie de cale ferată spre a evita
deportarea în Germania, moment din care începe
să cocheteze cu desenul şi literatura, ilustrând diferite cărţi şi scriind
primele poveşti şi poezii. La douăzecişidoi de ani urmează cursurile Universităţii Jagiellonian
din Cracovia, specialităţile limba poloneză şi sociologie, îşi începe
colaborarea cu diverse reviste literare, renunţă la studii şi trăieşte din
munca de secretar de redacţie şi illustrator. În timpul stalinismului adoptă o
atitudine de admiraţie faţă de socialism, se înscrie în Partidul Muncitoresc
Unit Polonez, ridică în slăvi conducătorii acestuia, fapt care îi permite să
treacă de cenzura vremii şi să-şi publice primele cărţi. După anul 1957 se
distanţează de ideologia socialistă, stabileşte contacte cu dezidenţii
dinăuntru şi dinafara Poloniei, contribuie la
răspândirea literaturii interzise prin mijloacele cunoscute sub numele de
samizdat, face traduceri, scrie şi conduce diverse reviste literare. Se stinge
din viaţă la optzecişicinci de ani, lăsând în urmă o operă semnificativă: Dlatego żyjemy, Pytania zadawane sobie, Wołanie
face Yeti, Sol ("Salt"), 101
wierszy ("101 Poezii"), Sto
pociech, Poezje wybrane ("Poezii
selectate"), Wszelki wypadek, Wielka liczba, Ludzie na moście, Koniec i początek, Widok z ziarnkiem
piasku, Sto wierszy - STO pociech,
Chwila ("Moment"), Tutaj
etc.
Premiul Nobel – 1997
Dario Fo* 1926 -
Scriitor,
scenograf, dramaturg, pictor, actor şi regizor italian se naşte în San Giano,
lângă Milano, unde îşi începe studiile primare până la declanşarea celui de-al
doilea război mondial, îl ajută pe tatăl său, muncitor la calea ferată şi actor
part-time, serveşte pentru scurt timp în armată, studiază la o şcoală de artă
pentru a ajunge architect, apoi se lansează în cariera de dramaturg şi actor
prin cabarete şi teatre mici, iar mai târziu la postul naţional de televiziune
italian. Farsele sale, dramele satirice populare, satirele caustice la adresa
politicienilor italieni şi nu numai irită guvernul şi alte cercuri ale puterii,
care-i cenzurează mai multe lucrării, îl brutalizează şi îl ameninţă cu
asasinarea. Fondează Compania Dario Fo - Fraca Rame, grupul teatral Noua Scenă
("Nuova Scena"), La
Comune şi nu ignoră televiziunea, desfăşurându-se într-un
adevărat regal satiric. Caracterizarea pe care şi-o face Fo este extreme de
sugestivă : "Autorii neagă că aş fi
un autor. Actorii neagă că aş fi un actor. Autorii îmi spun: tu eşti un actor
care face pe autorul. Actorii îmi spun: tu eşti un autor care face pe actorul.
Nici unii nu mă vor în propria categorie. Doar scenografii mă tolerează."
Din lucrările sale amintim: Gli arcangeli non giocano a flipper, Aveva
due pistole dagli occhi bianchi e neri, Izabela, trei caravele şi un
pălăvrăgiu, Settimo ruba un po' meno, Mistero Buffo,
Moartea accidentală a unui anarhic,Tutti
uniti, tutti insieme, ma scusa quello non è il padrone?, Il
Fanfani rapito, Nu se plăteşte, nu se plăteşte!, Coppia aperta,
quasi spalancata, Papa
şi vrăjitoarea, Johan Padan la descoverirea
Americilor, Diavolul cu ţâţe, Marino
liber, Marino este nevinovat, Bicefalul
anomal etc.
Premiul Nobel – 1998
José Saramago* 1922 - 2010
Scriitor
portughez, se naşte în provincial Ribatejo, unde îşi face studiile primare,
apoi o şcoală tehnică, neputând suporta cheltuielile pentru gimnaziu. La
douăzeci de ani lucrează doi ani ca mecanic, începe să scrie, fără realizări notabile,
intră în Partidul Comunist Portughez, iar din 1975 lucrează numai ca scriitor.
Stilul său este asemănat cu cel al lui Kafka, iar romanele sale descriu
diferite epoci istorice ale Portugaliei din perspective destinului uman ori a
ateistului declarat, abordează teme suprarealiste, psihologice sau sociologice
ancorate cu asupra de măsură în realitate. După scandalul cu romanul Evanghelia
după Hristos se mută definitiv în Lanzarote, în Insulele Canare, unde se stinge
din viaţă la optezecişiopt de ani. Din opera sa amintim: Terra do Pecado. Minverva, Manual de Pintura e Caligrafia, Objecto Quase,
Poética dos Cinco Sentidos - O Ouvido, Levantado do Chão, Memorial
do Convento, O Ano da Morte de Ricardo Reis, A Jangada de Pedra,
Pluta de piatra, História do Cerco de Lisboa, O Evangelho
Segundo Jesus Cristo, Ensaio sobre a Cegueira, Todos os Nomes,
O Conto da Ilha Desconhecida, A Caverna, O Homem Duplicado,
Ensaio sobre a lucidez etc.
Premiul Nobel - 1999
Günter Grass* 1927 -
Poet,
nuvelist, dramaturg, sculptor, romancier şi grafician german,
se naşte în Danzig
( acum Gdańsk,
Polonia
), fiul unui etnic german şi al unei mame poloneze, unde îşi face studiile
primare şi gimnaziul, se oferă ca voluntar în serviciul Kriegsmarine pentru a
lupta pe submarine, devine Luftwaffenhelfer, se înrolează în
Reichsarbeitsdienst, apoi în Waffen-SS, este rănit şi luat prizonier de
americani, iar după război devine cioplitor de piatră pentru morminte,
traficant pe piaţa neagră, baterist într-o formaţie muzicală, autor de poezie,
teatru, roman, eseu şi jurnal de călătorie, fiind permanent un personaj pe cât
de apreciat pe atât de controversat. Din opera sa amintim: În mers de rac, Toba de tinichea, Decojind ceapă, Anestezie locală,
Pisica şi şoarecele, Secolul meu, Ani de câine, Caseta etc.
Premiul Nobel - 2000
Gao Xingjian* 1940
Romancier, dramaturg, scenarist, regizor,
critic şi pictor chinez se naşte în Ganzhou, unde îşi face sutudiile generale
în paralel cu studiul literaturii şi picturii europene, influenţat de mama sa, urmează şcoala medie de
pe lângă Universitatea Nanjing, apoi Universitatea
de Studii Externe din Beijing, departamentul de franceză, devine traducător,
fermier, profesor de chineză în mai multe provincii, apoi lider de grup de
tranducere franceză pentru Revista de Construcţii din China, la cererea
autorităţilor. Lucrează pentru Asociaţia scriitorilor chinezi în Comitetul de
Relaţii Externe, vizitează Parisul,
unde, zece ani mai târziu, va emigra pentru totdeauna din cauza cenzuri şi
represiunii comuniste. Vestea
distingerii sale cu Premiul Nobel a stârnit indignarea autorităţilor chineze, care n-au
făcut public anunţul, dar care nu i-a scăzut
deloc faima în întreaga lume. Din scrierile sale amintim : Mountain Soul
( pentru care primeşte Premiul Nobel ), Rezervaţi unui singur om , În jurul
valorii de literatura de specialitate , O tijă de
pescuit pentru bunicul, Împotriva SMSI etc.
Premiul Nobel - 2001
Sir Vidiadhar Surajprasad Naipaul* - 1932 –
Scriitor de limbă engleză din spaţiul fostelor
colonii britanice, se naşte la
Chaguanas (Trinidad-Tobago) într-o familie hindusă. La vârsta
de 18 ani ajunge în Anglia, la studii, obține licența în litere la University College
d'Oxford, debutează la douăzecişicinci de ani cu volumul The Mystic Masseur,
dedicându-se apoi total scrisului aşa cum se arăta şi în motivarea Juriului
Nobel : “Domeniul literar al lui
Naipaul s-a extins mult dincolo de insula Trinidad, primul său subiect, iar
acum cuprinde India, Africa, America de la sud la nord, țările islamice ale Asiei și, nu în ultimul rând, Anglia. Naipaul e moștenitorul lui Conrad, ca unul care analizează din
perspectiva unui moralist destinele imperiilor: mai exact, ce anume fac ele din
oameni ”. Din opera sa amintim
: The Mystic Masseur, The Suffrage of
Elvira, Miguel Street, A House
for Mr Biswas, Mr. Stone and the Knights Companion, A Flag on the Island, The Mimic Men, In a Free State, Guerillas, A Bend in the
Rive, Finding the Centre, The
Enigma of Arrival, A Way in the World, Half a Life, Magic Seeds.
Premiul Nobel – 2002
Imre
Kertesz* 1929 -
Scriitor, romancier, journalist şi traducător maghiar
de religie evreiască se naşte la
Budapesta, la paisprezece ani este deportat în lagărele de concentrare Auschwitz-Birkenau şi Buchenwald.
După război se întoarce în Ungaria, lucrează ca journalist, muncitor într-o
fabrică, face armata, apoi se dedică exclusiv scrisului. Noua ocupaţie nu-I
asigură un trai decent, trăieşte într-o cameră modestă, îşi scrie opera când cu
creionul, când cu pixul, traduce din literatura germană, trecând aproape
neobservat. După căderea comunismului, cartea sa de debut Sorstalanság, tradusă în germană şi alte limbi europene,
suscită atenţia occidentalilor, intrând nu după mult timp în atenţia
Juriului Nobel şi cunoscând consacrarea totală. Din opera sa amintim : Fără
destin, Altcineva. Cronica schimbărilor, Kadis pentru copilul nenăscut, Eşecul,
Lichidarea etc.
Premiul Nobel - 2003
John Maxwell Coetzee* 1940 -
Scriitor sud-african de limbă engleză, se
naşte la Cape
Town,
unde îşi face studiile generale, la douăzeci de ani se mută în Anglia, lucrând ca programator, studiază literatura în
SUA, predă literatura şi engleza la Universitatea
statului New York din Bufalo şi la Universitatea din Cape Town, se dedică scrisului
de la vârsta de treizecişipatru de ani, ia poziţie împotriva aparttheidului,
iar la şaizecişidoi de ani se mută în Australia şi predă la Universitatea
Adelaide, bucurându-se de o consacrare internaţională. Din
opera sa amintim: Dusklands (Tărâmuri de amurg ), Waiting for
the Barbarians (Aşteptându-i pe barbari), Life and Times of Michael K (Michael
K., viaţa şi vremea sa), Disgrace (Dizgraţie) etc.
Premiul Nobel - 2004
Elfriede Jelinek* 1946 -
Scriitoare austriacă, se naşte la Mürzzuschlag,
unde îşi face studiile primare şi gimnaziale, urmează Conservatorul din Viena,
secţia pian şi compoziţie, iar mai târziu arta teatrală şi istoria artei, fiind
obligată să-şi întrerup la numai douăzecişiunu de ani studiile din cauza unor
tulburări psihice, care o vor urmări toată viaţa. Zece ani mai târziu aderă la
partidul comunist austriac, se impică în propagarea doctrinei comuniste, apoi
renunţă brusc şi se dedică scrisului, debutând la treizeci de ani. Romanele
sale se caracterizează printr-un stil agresiv şi nonconformist, ca şi viaţa ei
controversată, mereu în centrul polemicilor şi dezbaterilor sociale, sau, aşa
cu reţinea Juriul Nobel referindu-se la întreaga ei operă, strălucind prin “cursul muzical al registrelor în romanele şi
dramele sale, care cu o pasiune verbală unică în felul său dezvăluie
absurditatea şi constrângerea clişeelor sociale". Nu participă la
festivitatea de decernare a premiului de frică şi din cauza ceremoniilor
inerente unui asemenea eveniment. Din opera sa amintim: Die Liebhaberinnen (Amantele), Die Ausgesperrten (Exclusii), Die
Klavierspielerin (Pianista), Oh Wildnis, oh Schutz vor ihr, Lust (Lăcomie), Die
Kinder der Toten (Copiii morţilor), Gier, Babel,
Rechnitz etc.
Premiul Nobel - 2005
Harold Pinter* 1930 – 2008
Scriitor,
actor şi regizor de teatru evreu-englez, se naşte la Hackney, Londra, la nouă
ani este evacuat la Cornwall
din cauza războiului, de unde revine cinci ani mai tîrziu, studiază la Royal Academy of Dramatic,
refuză să satisfacă stagiul militar şi timp de zece ani întreprinde turnee prin
toată Anglia cu mai multe ansambluri teatrale. După câteva încercări poetice,
la douăzecişişapte de ani scrie prima piesă de teatru absurd, înregistrează un
scuces răsunător şi devine cu timpul unul dintre cei mai apreciaţi autori
dramatici. Se implică în apărarea minorităţii kurde din Turcia, este distins de
regină cu ordinele Comander of the Most
Excellent Order of the British Empire şi
Companion of Honour, primeşte titlu de Doctor honoris causa al universităţilor din Reading,
Birmingham,
Glasgow
şi Stirling,
este un pasionat al sportului naţional englez, jocul de cricket, deţinând
funcţia onorifică de preşedinte al clubului "Gaieties
Cricket Club” şi de actor în filmele Servant,
Accident, Turtle Diary şi Mojo. Din
opera sa amintim: The Room, The Birthday
Party, The Hothouse, The Caretaker, The Lover, The Homecoming, Landscape, Old
Times, No Man's Land, Betrayal, A Kind of Alaska, Mountain Language, Party
Time, Ashes to Ashes, Celebration etc.
Premiul Nobel - 2006
Orhan Pamuk* 1952 -
Scriitor
turc, se naşte la Istambul,
unde îşi face studiile primare şi cele secundare ( Robert College ) şi
Universitatea de Arhitectură ( pe care o abandonează după trei ani pentru a
devini scriitor full-time), apoi Institutul de jurnalism de la aceeaşi
universitate, scriind primul roman la douăzecişidoi de ani. Cu
excepţia celor trei ani petrecuţi la Columbia University, New
York, trăieşte şi scrie de peste un sfert de secol în casa în care
s-a născut, neavând o altă profesie sau sursă de venit. Devine unul dintre
oamenii cei mai cunoscuţi ai lumii în urma
procesului intentat împotriva sa de către statul turc şi a protestelor
internaţionale în sprijinul cauzei sale ( Orhan Pamuk a condamnat genocidul asupra armenilor şi
kurzilor petrecut în timpul Imperiului Otoman, gest care, chipurile, ar fi
lezat demnitatea naţiunii turce ), cât şi după primirea Premiului Nobel pentru
literatură. Din opera sa amintim: Cevdet Bey ve Oğulları, Sessiz Ev,Beyaz
Kale (Fortăreaţa albă ), Kara Kitap (Cartea neagră ), Yeni
Hayat (. Viaţa cea nouă ), Benim Adım Kırmızı ( Mă numesc Roşu ),Öteki Renkler, Kar
( Zăpada ), İstanbul – Hatıralar ve Şehir, Masumiyet Müzesi
( Muzeul inocenţei ) etc.
Premiul Nobel - 2007
Doris Lessing* 1919 -
Scriitoare britanică, se naşte în
Kermanshah, Iran, copilăreşte în Zimbabee şi în Africa de Sud, îşi face
studiile într-o mănăstire dominicană din Salisbury (acum Harare ), lucrează ca operator de telefoane, se căsătoreşte,
după ce divorţează de primul soţ, cu un coleg de la clubul de carte, de
orientare stângistă, pe nume Gottfriend Lessiing, care nu mult timp după aceea
este numit ambassador în Uganda şi este ucis în rebeliunea împotriva lui Idi
Amin Dada. Fuge în Anglia, iar la
treizecişicinci de ani se dedică trup şi suflet scrisului profesionist,
obţinând în scurt timp faima
internaţională. Se implică în campanile vremii împotriva armelor nucleare,
apartheidului şi HIV/SIDA. Din opera sa amintim: "The Grass is Singing, "Children of Violence", "The
Golden Notebook", Briefing for a Descent into Hell, The Summer Before the
Dark, Memoirs of a Survivor ,
The Diary of a Good Neighbour, If the
Old Could... , The Good Terrorist,The Fifth Child, Playing the Game, Love, Again, Mara and Dann, Ben, in the World,The Sweetest
Dream,The Cleft (2007, Alfred and Emily
etc.
Premiul Nobel - 2008
Jean-Marie Gustave Le Clézio* 1940
Scriitor
francez, născut în Nisa, unde îşi face studiile primare şi secundare, urmează
cursurile Universităţii din Bristol şi ale Institutului de Studii Literare din
Nisa, îşi ia diploma de master la Universitatea
Aix-en-Provence şi doctoratul la Universitatea din
Perpignan. Predă la universităţile din Bangkok, Mexico City, Austin
şi Boston.
Debutează cu romanul Procesul-verbal, care se bucură de un success
extraordinary, urmate, de-a lungul timpului, de peste cincizeci de romane,
volume de nuvele, eseuri, traduceri, cărţi pentru copii etc., Juriul Nobil
definindu-l ca un „Autor al inovaţiilor,
al aventurii poetice şi al extazului senzual, explorator al umanităţii aflate
deasupra şi dedesubtul civilizaţiei dominante.” Din opera sa amintim: Potopul (1966), Cautatorul de aur (1985), Primavara
si alte anotimpuri (1989), Steaua
ratacitoare (1992), Diego si Frida
(1993), Africanul (2004), Raga (2006). Cariera sa literara a fost
recompensata cu numeroase premii : premiul Valery Larbaud (1972), premiul Jean
Gino (1997), Marele Premiu pentru Literatura Paul Morand (1980), premiul
Printul de Monaco (1997). In 2008 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru
Literatura.
Premiul Nobel – 2009
Herta Müller* 1953 -
Scriitoare
germană
de limbă germană
şi română, născută în Timişoara, dintr-un tată şvab, înrolat în Al Doilea Război Mondial în Waffen-SS,
şi o mamă de naţionalitate
germană, îşi face studiile generale, apoi cele de germanistică
şi de limbă şi literatură română la Universitatea din
Timişoara. Refuzând să colaboreze cu Securitatea, lucrează ca
traducătoare la intreprinderea Tehnometal, apoi ca profesoară suplinitoare la
diferite şcoli, educatoare sau meditatoare pentru limba germană. I se permite
plecarea în Germania în 1984, unde face trei
vizite, devine membră a Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung
(Academia Germană pentru Limbă şi Poezie). Debutează cu „Niederungen” -
Ţinuturile joase, urmată de Omul este un
mare fazan în lume, Călătorie într-un picior, Încă de pe atunci vulpea era
vânătorul, etc.
Premiul Nobel - 2010
Mario Vargas Llosa* 1936
Scriitor peruan, se naşte la Arequipa
(Peru),
copilăreşte în Bolivia,
urmează cursurile Colegio Militar Leoncio Prado – din Lima, intră la "Universitatea Naţională
San Marcos", luându-şi licenţa în literatură cu teza Baze pentru o
interpretare a lui Rubén Darío, obţine
doctoratul în filozofie şi litere la "Universitatea
Complutense" din Madrid, se mută provizoriu în Franţa, predând spaniola,
colaborând la diverse publicaţii, călătorind sau predând la universităţi din
America şi Europa. La 19 ani se căsătoreşte cu cu o mătuşă pe linie maternă (
descrisă în romanul Mătuşa Julia şi condeierul), provocând un adevărat scandal în familie, iar după 9
ani divorţează şi se căsătoreşte cu verişoara lui Patricia. Intrat în politică
în anii ’80, admirator al liberalismului şi al premierului Margaret Thatcher, supranumită Doamna de fier,)
înfiinţează partidul Movimiento Liberdad,
parte a Frontului Democratic, cu
care participă la alegerile din 1990, dar pierde în al doilea tur de scrutin în
faţa lui Alberto Fujimori. La 57 de
ani se întoarce în Lima
unde trăieşte şi continuă să scrie. Primul său roman Oraşul şi câinii i-a
adus recunoaşterea imediată, purtând amprenta existenţialismului lui Sartre, urmat de Casa verde, cu influenţe din opera lui William
Faulkner, şi Conversación en la Catedral (Conversaţie
la Catedrală),
un “roman total” despre apariţia statului Peru
în timpul dictaturii militare a lui Odría. Urmează rand pe rand, Pantaleón y las
visitadoras (Pantaleone si vizitatoarele), Sărbătoarea ţapului, El
paraíso en la otra esquina (Paradisul
de dupa colţ), multe
eseuri şi piese de teatru, pentru care primeşte numeroase distincţii naţionale
şi internaţionale, culminând cu Premiul Nobel pentru literatură.
Premiul Nobel - 2011
Tomas Tranströmer* - 1931 -
Poet, traducător şi psiholog suedez, se
naşte la Stokholm,
unde îşi face studiile primare şi secundare, urmează psihologia la Institutul de
Psihologie al Universităţii din Stokholm, lucrează ca psiholog de închisoare,
angajat la o şcoală de corecţie şi din nou ca psiholog la Institutul de Abilităţi
Ocupaţionale. Debutează la douăzecişitrei de ani şi cu toate că suferă un
infarct cerebral, care îi paralizează partea dreaptă a corpului, scrie de-a
lungului timpului o operă impresionantă, fiind considerat unul din promotorii
cincizecişitilor, limbajul său poetic făcând trimitere adesea la muzică
(Tranströmer este şi un pianist talentat ). Din opera sa amintim : 17 dikter (17 poezii), Hemligheter på vägen (Secrete pe drum),
poezii, Den halvfärdiga himlen (Cerul terminat pe jumătate), Klanger och spår
(Sunete și urme),
Kvartett (Cvartet), Mörkerseende (Vedere nocturnă), Stigar
(Poteci), Östersjöar (Mări Baltice),
Sanningsbarriären (Bariera adevărului),
Det vilda torget (Piața sălbatică), Dikter (Poezii), För levande och döda
(Pentru cei vii și cei morți), Minnena ser mig (Amintirile mă văd), 1993,
Sorgegondolen (Gondola tristeții),
Fängelse: nio haikudikter från Hällby ungdomsfängelse, Den stora gåtan (Marea
enigmă)...
***
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu