…mama
dracului de viaţă, mormăi şi arunc cât colo ceasul de pe noptieră, dar acesta
continuă să ţârâie halucinant undeva pe hol, e de-abia zece, paştele măsii, zic
încercând să prelungesc starea aceasta de dulce trândăvie, mai dorm o oră, că
nu lucrez la normă, şi atunci dau cu ochii de Oly, fata cu care mă cunoscusem
întâmplător aseară şi care acum dormea ca un înger în patul meu, goală, însă eu, dobitocul de mine, nu-mi mai
amintesc nimic, mi s-a rupt filmul spre dimineaţă, cred, după ce îi spusesem că
sunt medic, fir-ar să fie, căci nu-i puteam spune că devalizez bancomate sau că
în ocupaţia asta eram doctor, aşa că am optat pentru varianta de avarie, cea de
chirurg, fiind vorba tot despre nişte extracţii, mai mult nu-mi amintesc, cine
ştie ce i-am mai îndrugat, mă gândesc privind-o cu coada ochiului, am obiceiul
acesta prostesc să epatez, să mă dau mare, dar faptul că se află aici, lângă
mine, însemnă că nu ne-am rezumat doar la vorbe, nicio femeie nu se culcă în
patul unui bărbat fără să aibă o realţie cu acesta, mă gândesc, oi fi cerut-o
în căsătorie sau i-oi fi promis vreo croazieră pe Mediterana, n-ar fi exclus,
admit şi mă întorc uşor pe o parte, observând, mai întâi, că trăsesem prin somn
tot cearşaful spre mine, apoi că adormisem cu spatele spre dânsa şi probabil că
sforăisem îngrozitor, aşa cum mi se întâmplă întotdeauna după o zi nenorocită
de muncă, încheiată cu o sticlă de whisky, care-mi tulbură minţile, ce-i drept,
însă nu într-atât încât să uit dacă m-am culcat sau nu cu o femeie, e prima
dată când reţin numele femeii şi uit restul, amănuntele, sau când nu pot
suprapune copia din minte peste originalul din acest pat de hotel, predestinat
parcă, din care mă voi muta la noapte într-altul, unde voi întâlni, probabil,
altă femeie, dacă mă voi despărţi de Oly, îmi zic în timp ce mă strecor din pat
şi pun ceva pe mine, amintindu-mi că nu operasem pisicuţele pregătite de ieri,
cum aţi dormit, mă întrabă fata de la recepţie, repede, zic, de ce mă întrebi,
din politeţe, desigur, îmi răspunde, dar şi din curiozitate, aţi dansat toată
noaptea tangou cu o tipă, şi, întreb, eraţi o pereche foarte frumoasă,
mulţumesc, şi tu eşti foarte frumoasă, îi strig din mers, fug, intru in
mulţime, respir aerul încărcat de senzaţii al străzii, adulmec, aţi dansat
toată noaptea tangou, îmi răsună în urechi şi-mi vine să urlu, mă simt în
elementul meu printre oameni, cască ochii, dobitocule, mă apostrofează un moş
ţâfnos fără să bage de seamă că l-am uşurat de pungă, îmi cer scuze, tataie,
hai să trăieşti, şi ai grijă la hoţi, nicio grijă, băiete, mă apropii de un
bancomat şi-mi trag cozorocul şăpcii pe faţă, bag cardul de formă cu o mână,
iar cu cealaltă trag banda adezivă pe
care se lipise o bancnotă de un milion, hai la tata, mai am patruzecişi nouă,
scot cardul făcând loc unei piţipoance, dar nu risc, are ochi de şarpe,
probabil că e nevasta vreunui baştan, pot să vă ajut cu ceva, da, zice, să-ţi
vezi de treabă, o.k, operez încă cinci aparate, la al şaselea o femeie dolofană
loveşte cu pumnii în carcasa de plastic, mi-a furat un milion drăcovenia asta,
mergeţi înăuntru, îi zic, şi eu am păţit la fel, chiar că mă duc, vrei să rămâi
o clipă de pază, bineînţeles, o asigur şi extrag banda cu milionul grăsanei,
care se întoarce cu un bodyguard, nu văd nimic suspect, stimată doamnă, faceţi
o plângere şi cereţi filmarea, chiar că fac, zice, mulţumesc, tinere, asta-i
viaţa, trebuie să trăim cu toţii, nu-mi permit luxul să muncesc la patron
pentru şase bătrâne pe lună, eu le fac în zice minute, următoarea ţintă se află
într-un bar, nu-i decât vânzătoarea, două cafele, comand, mai aşteptaţi pe
cineva, nu, nu aştept pe nimeni, a doua era pentru tine, şmechere, chicoteşte
ea, m-ai avut de data asta, aş fi vrut eu, dar mă mulţumesc şi cu o cafea bună,
atunci o să apelez la rezerva mea strategică, dar trebuie să aştepţi câteva
minute, şi-o viaţă, zic urmărind-o cum dispare pe-o uşă laterală, timp
suficient pentru a extrage milionul captiv, altceva nu mai vrei, o aud, un
tangou, domnişoară, dacă se poate, îmi aşază cafeaua alături, bărbatul care
tocmai intră e soţul meu, zice, rămâne pe altădată, pe altădată, şoptesc şi las
o bancnotă de un milion sub farfurioară înainte de a mă amesteca din nou în
mulţimea de afară, în tumultul misterios al străzii, care seamănă cu un câmp de
luptă sau cu haosul primordial, păstrând proporţiile, din care se naşte lumea
ca în minunata simfonie a noua a lui Beethoven, per aspera ad astra, da, da, pe
căi aspre spre stele, spre linişte, spre fericire în eterna confruntare dintre
durere şi bucurie, dintre eşecuri şi victorii, dintre sentimentul deznădejdii
şi cel al speranţei, la capătul cărora aşteaptă consolarea, seninătatea,
împăcarea cu strâmbătatea revoltătoare a vieţii şi a lumii, adesea o mai iei şi
în barbă, cum mi se întîmpă şi mie acum când descopăr că poliţiştii sau
concurenţa mi-au tăiat macaroana, dar nu disper, mai am cel puţin douăzeci de
aparate îmbrobodite şi tot atâtea bătrâne în buzunar, problemă e să nu cad în
vreo cursă, iar pentru asta trebuie să casc ochii, să-l bunghesc pe fraier
înainte de a mă bunghi el pe mine, uff, ce căldură, doi copilaşi trec strada pe
loc nepermis, la întâmplare, o furnică duce-n spate un grăunte jumătate,
gângureşte băieţelul, încotro fugi, surioară, o întreb pe fetiţă, ia, mă duc şi
eu la moară, lasă copii în pace, perversule, mă sictireşte o cuconiţă înţepată, iar eu fluier admirativ şi mă
holbez la rochia ei albă, transparentă, prin care i se văd desuurile, nu ştiu
cine-i perversul, madame, dar în loc de răspuns
slăbătura îmi face un gest obscen cu degetul, ceva în genul ţi-o trag,
lucru care provoacă amuzamentul trecătorilor din apropiere, râd şi eu, apoi dau
târcoale agregatului din faţa teatrului, unde sunt, de fapt, două, şi lume
multă, mai ales tineri, perechi de îndrăgostiţi aerieni, pe care i-aş putea
subtiliza cu totul, însă mă rezum doar la câteva portofele şi la ce găsesc în bancomate, nu-i dracu’ atât
de negru, îmi zic, mintea omului o ia câteodată razna de frică, îţi taie
elanul, începi să vezi cai verzi pe pereţi, ca aici, la poştă, unde decartez
vreo şapte aparate, ba chiar ajut un bătrânel miop să-şi scoată pensia,
Dumnezeu să-ţi dea sănătate, îmi mulţumeşte el, şi matale, zic, pasând încă o
bancnotă în buzunar, nimic nu-i pe gratis în lumea asta, poate pe cealaltă,
hai, să trăieşti, tataie, fac stânga-mprejur şi mă descotorosesc de cele şase
portofele într-o gură de canal, recolta e ţeapănă, treizeci de bătrâne din
ciupeli, plus trezecişicinci din extrageri, excelent, ar trebui să mă întorc la
bază, însă nu mă îndur, mai sunt vre zece măgăoi nedescărcate, şapca asta, îmi
zice un poliţist, apărut ca din pământ lângă penultimul bancomat, seamănă cu
cea din fotografie, sunt mii de şepci identice, şefule, da, aşa m-am gândit şi
eu, numai că şapca asta se asortează cu tricoul de pe tine, uite, aceeaşi
inscripţie, Spiderman, ca să vezi coincidenţă, mă mir cu fotografia
în mână, în care apar cu jumătate de faţă, e coincidenţa dracului, şefule,
recunosc şi-l lovesc cu pumnul în faţă, cât mă ţin puterile, şi-o rup la fugă,
hoţul, zbiară poliţistul, prindeţi hoţul, un malac dă să mă agaţe, dar îl
plachez la picioare şi-l pun la pământ, morţii mătii de puşlama, ba pe-a mătii,
i-o întorc din goană, schema a avut efect asupra urmăritorilor, trec printre ei
ca prin brânză, au feţele schimonosite de ură, duşmănoase, de parcă le-aş fi
furat boii de la căruţă, dracu’ să-i ia, sar peste balustradă, în stradă, chiar
înaintea unui Ford, care mă ia pe capotă, mă zvârle în parbriz, scrâşnesc
frânele şi mă trezesc între roţile unui camion, de unde ies turmentat, a fost
cât pe ce, mă gândesc privind
carambolajul din spatele camionului, nu-i timp de stat, poliţistul se
apropie primejdios, hoţul, prindeţi hoţul, ajung pe partea cealaltă, dărâm un
grup de babe curioase şi intru într-o scară de bloc, ies prin spate, însă din
faţă se aude o sirena a poliţiei, apoi încă una, ceea ce mă obligă să fac la
dreapta, spre intrarea altui bloc, dau drumul liftului şi sun la întâmplare,
îmi răspunde o bătrânică cu bigudiuri pe cap, sunt de la o agenţie de sondare a
opinei publice, zic, şi vă ofer un milion dacă-mi răspundeţi la câteva
întrebări, la banii ăştia vă răspund şi la o mie de întrebării, se bucură
bătrânica şi mă pofteşte înăuntru, într-o cameră cu aspect de salon de
cosmetică, ba chiar vă fac şi o tunsoare pe gratis, nu mi-ar strica, zic şi-i
dau banii, prima întrebare ar fi pe cine aţi alege dintre Băsescu, Ponta şi Antonescu,
pe niciunul, dar ce credeţi, România se îndreaptă spre o direcţie bună sau spre
una greşită, greşită, desigur, şi ultima, dacă veţi merge sau nu la alegerile
din toamnă, nu, foarte bine, zic bifând aiurea în carneţelul meu de extracţii,
asta a fost tot, atunci ia loc în scaunul acela şi spune-mi cum doreşti să te
tund, ridic din umeri, modern, haios, ţepos, ştiţi dvs., să arăt altfel, toţi
vreţi să arătaţi altfel, bombăne bătrânica şi se apucă de treabă, când cu
foarfecul, când cu aparatul de tuns, când cu uscătorul de păr sau briciul de
ras, stropindu-mă cu tot felul de soluţii şi punându-mi, după aproape o oră de
chin, oglinda în faţă, ehei, ce zici, n-am cuvinte, mamaie, parcă n-aş fi eu,
mai ia un milion de aici, atunci am să-ţi fac şi o cafea pentru că eşti un
băiat simţit şi manierat, mă prefac stânjenit, dar ochii îmi fug spre tricoul
şi pantalonii scurţi de pe noptieră, există şi un Dumnezeu al hoţilor, mă
gândesc şi-mi aduc aminte de Barabbas, cel răstignit alături de Cristos, am să
le şterpelesc imediat ce iese bătrânica, numai de nu le-ar observa lipsa, mă
rog, iar rugăciunea mea este auzită,
cafeaua şi gazda sunt peste aşteptări, nici nu ştiu cum să vă mulţumesc,
îi spun la plecare şi intru în lift, mă schimb cu hainele furate în timp ce liftul
alunecă lin spre etajul unu, le abandonez pe celelalte la ghenă, cobor scările,
ies din bloc şi sar într-un taxi, care mă scoate din perimetrul groazei, păcat
că n-aţi asistat la spectacolul de adineuri, îmi zice taximetristul, a fost
ceva bestial, un tip care tocmai scotea “pisicuţa” dintr-un bancomat este
surprins în flagrant de către un poliţist, care vrea să-l înhaţe, dar tipul îl
pocneşte drept în moacă, sare gardul direct pe un Ford, este aruncat sub roţile
unui Man, se ridică şi dispare ca măgarul în ceaţă, lăsând în urmă un
carambolaj cum nu mi-a fost dat să văd vreodată, şi Poliţia, întreb, îl mai
caută şi acum, dar tipul parcă a intrat în pământ, îi spun să mă lase ceva mai
departe de destinaţie, într-o fundătură, pentru orice eventualitate, străbat
distanţa până la hotel relaxat, intru, trec pe lîngă fata de la recepţie, care
nu mă recunoaşte, şi ajung, în sfîrşit, în camera mea, unde, Doamne, aud
răsunîndu-mi în minte acordurile Odei bucuriei, slavă ţie, stea curată, voie bună pe Pământ, şi-o văd
pe Oly aşa cum o lăsasem, dormind ca un prunc, în toată splendoarea ei de
femeie, viaţa e, totuşi, frumoasă, articulez printe lacrimi în timp ce mă
dezbrac şi mă întind alături de dânsa, iubitule, îmi şopteşte ea de departe,
din vis, acoperă-mi inima cu ceva... acoperă-mi inima cu ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu